Categorie: Uncategorized

Reteta cea mai noua

Sunt momente în care o rețetă nouă îți iese de nota zece. Nu se întâmplă frecvent, însă, dacă se întâmplă așa, știi că este vorba de un moment special, când parcă toate planetele s-au aliniat ca să-ți facă ție ziua frumoasă. Ai inspirație, intuiție, inventivitate și toate se așează la locul lor, exact așa cum trebuie.

Și ai știut asta din clipa în care ai ajuns în piață, când tot ce-ai pus în plasă părea mai proaspăt, mai apetisant și mai potrivit ca niciodată. Într-o zi ca aceasta este foarte posibil să te întâlnești în fața unui raft și cu singurul ulei 100% High Oleic, pe numele lui Spornic Premium. Sclipirea aurie de pe ambalaj ți-a făcut cu ochiul și mâna parcă a plecat singură. Intuiție, cum spuneam.

Odată ajuns în bucătărie, Spornic Premium o să îți ofere, drept recompensă, toate calitățile lui: rezistența deosebită la temperaturi înalte (248˚C !!!), pentru preparatele acelea cu o crustă aurie care-i bucură pe copii… sau conținutul ridicat de acizi grași esenșiali, de tip Omega 9 (minim 75%). Dacă mai pui la socoteală și că are cel mai mic conținut de grăsimi saturate dintre toate uleiurile de floarea-soarelui, înțelegi că a fost creat anume pentru cei mai exigenți… în bucătărie, dar și cei mai atenți la alimentația lor și a familiei.

Tot ce-ți mai rămâne acum este să te-apuci de gătit, să pui în operă rețetele acelea pe care le-ai notat, dar pe care le-ai păstrat pentru ocazii speciale. Totul va merge ca uns și va crește spornic dacă presari și-un pic de pasiune, de dragoste pentru bucate bune și mese înconjurate de oameni sănătoși și veseli. Căci ei sunt cei care te inspiră să prepari în fiecare zi câte o rețeta nouă. Sau două. Sau zece. Din dragoste pentru mâncarea delicioasă și din grijă pentru cei dragi.

Aritmetica lui Omega. 3, 6, 9 Start!

Vitamine din verdețuri, proteine din lactate sau din carne, fibre bune sau fibre rele, grăsimi esențiale sau grăsimi nocive, imunitate și nutriție. Toată lumea vorbește. Toți au o părere de specialist, culeasă de pe net sau de la televizor. Sau invers, din practica de zi cu zi, din rețetele si sfaturile bunicii care, uite, ne-a făcut pe toți mari și fără nutriționist și fără para-studii clinice.

Am mai scris și aici despre câte tipuri de ulei ar trebui să avem în bucătărie iar aici despre bau-baul zilelor noastre, colesterolul. Am dori să începem azi discuția de la o zicere celebră a inegalabilei autoare de rețete Julia Child. Pentru cine n-a auzit de dumneaei încă, lăsăm aici un semn de carte, pentru poate cel mai bun film despre mâncare și gătit realizat vreodată: https://www.imdb.com/title/tt1135503/.

˝When in doubt, just add more butter!˝ sau pe limba noastră, ˝Dacă ai îndoieli, mai adaugă unt!˝ acesta este capătul-căpătâiul discuției de azi. Secretul gastronomic ascuns în spatele acestor vorbe este ușor de intuit. Gustul bun și calitățile nutritive ale mâncărurilor de orice fel stau într-o proporție foarte mare, hotărâtoare chiar, în tipul de grăsime pe care-l folosești.

În cazul Juliei Child este vorba de unt, o grăsime saturată, vă zicem noi, adică ˝sătulă˝ de combinații cu alte elemente. În traducere, foarte stabilă la gătit, adică îsi pierde greu proprietățile când este încinsă bine. La fel se comportă cam toate grăsimile de origine animală.

Cele de origine vegetală, au și ele un procent mic de grăsimi saturate, dar sunt caracterizate și evaluate mai ales după conținutul lor de grăsimi nesaturate. Care, și ele, sunt de 2 feluri: poli și mono nesaturate. Din punctul acesta, credem noi, încep confuziile și încurcăturile. Fracturile logice și toate dezbaterile fără de sfârșit. Să facem, deci, cu voia dvs., un pic de ordine.

Primele (polinesaturatele) sunt cele bune pentru sănătate dar și cele mai sensibile la tratamente termice. Sunt cunoscute ca Omega 3 și 6. Uleiurile bogate în așa ceva sunt recomandate a fi consumate ˝la rece˝, la salate adică. Celelalte, mononesaturatele, Omega 9, pe scurt, sunt cele care ˝se descurcă˝ excelent în ambele ipostaze. Și la salate și cu focul mare sub ele. Pentru că rezistența lor la căldură și oxidare (râncezire, pe românește) este cu mult, mult mai mare.

Uleiul de măsline, de exemplu, cel mai cunoscut lumii drept campionul sănătății, incontestabilă vedetă a uleiurilor de pe mapamond are in compoziția sa peste 70% acest tip de acid gras esențial. Veți fi auzit, suntem siguri, că la prăjit sau la copt uleiul de măsline nu e așa un spectacol, și că în general ar trebui evitat.

Aproape greșit, vă spunem cu toată convingerea și priceperea unor specialiși în materie. Ideea e corectă doar pentru cel extravirgin, cel presat la rece. Acesta conține ceva clorofilă (de unde și culoarea verzuie) și alte câteva elemente naturale care puse pe foc, devin amărui și cel mai probabil vătămătoare pentru sănătate. Unde mai pui că îți pot strica socotelile și la gustul final al preparatului.

Uleiul de măsline, rafinat, adică ˝sărăcit˝de clorofilă și celelalte, este ˝mai mult decât perfect˝ pentru orice prăjeală. Întrebați orice bucătar grec (ei au, cel puțin, autoritatea experienței directe) când mergeți în vacanță și garantăm că vă va spune întocmai ca mai sus. Secretul lui stă fix în conținutul ridicat de acizi grași esențiali mononesaturati,  Omega 9, sau, pentru cunoscători, acid oleic.

Nu credem că se poate să elucidăm noi, aici, în câteva rânduri toate controversele. Vă spunem însă, cinstit, cu toată sinceritatea, că ne place doar să tragem focul, spuza, jarul discuției fix sub uleiul nostru din tigăi și oale, cu obiectivul precis de a vă mai lua din povara grijilor și pericolelor ce pândesc din cămările cu ingrediente pentru gătit.

Cine a folosit deja Spornic Premium știe exact că avem ne putem permite să facem caz (de extaz la aragaz, zicea cineva) de acest subiect de câte ori poftim, căci avem toate motivele. E făcut din semințe românești, este primul ulei High-Oleic, lansat pe piața românească și primul în alegerile bucătarilor profesioniști din înreaga lume.

Cookie

Aceste informatii sunt adresate tuturor utilizatorilor acestui site:

 

CE SUNT COOKIE-URILE?

Un cookie permite retinerea setarilor si a preferintelor tale cand vizitezi acest site, in scopul de a-ti oferi o mai buna experienta de navigare online.
Cookie-urile ne transmit informatii cu privire la modul in care este utilizat siteul, care ne sunt utile pentru a imbunatatii eficienta in utilizarea acestuia.
Cookie-urile pot fi citite numai de un server al site-ului http://www.spornic.ro si nu pot fi folosite pentru a rula programe sau pentru a transmite virusi informatici în dispozitivul tau.
In utilizarea cookie-urilor respectam regulile de protectie a datelor cu caracter personal.
Ai posibilitatea de a permite sau nu cookie-uri!

UTILIZAREA COOKIE-URILOR

Prin utilizarea cookie-urilor, vei beneficia de o mai buna experienta de vizitare a site-ului.
La randul nostru, folosind Google Analytics colectam date anonime despre vizitarea paginilor site-ului.
Cookie-urile ne permit sa vedem daca ai vizualizat o reclama online si cat timp ai petrecut vizionand acea reclama.
Nu folosim cookie-urile pentru derularea de campanii publicitare si nu trimitem aceste informatii catre nicio terta parte.

BLOCAREA COOKIE-URILOR

Atunci cand blochezi cookie-urile exista posibilitatea ca anumite pagini sau functiuni ale site-ului sa nu mai functioneze, ori sa apara erori.
Ai posibilitatea de a modifica setarile browserului pentru a permite sau nu utilizarea cookie-urilor.

Primul? Altfel?

Pentru cei care au remarcat deja formula din titlu si stiu la ce se refera, dar si pentru cei ce inca n-au aflat, am adunat, intr-un buchet de fraze, povestea unei licori minunate: Spornic Premium, primul ulei “altfel”.

Suntem convinsi ca daca l-ati si testat deja, povestea ce urmeaza o sa va para cunoscuta, familiara. Caci urmeaza sa aflati chiar de la sursa, de ce e “primul” si, mai ales, de ce e “altfel”. Ca-l cheama Premium, stiti, si nu mai batem toba, gasiti aici motivul pe de-a-ntregul. Sa inceapa, asadar, povestea, sa deslusim pe loc formula.

Ii zicem “primul” fara nicio frica de greseala, caci pan-acum, la noi pe rafturi, n-a existat ceva sa-i semene vre-un pic. Vorbim de orice inseamna raft: de magazin sau de bucatarie. Primul ulei “high-oleic” o sa mai vedeti inscris pe eticheta. Si daca vi se pare mult prea tehnic, ingaduiti-ne un rand sau doua, sa lamurim “chineza”: acizii grasi, pe lumea asta-s trei la numar, doar. Si numele le suna cam la fel ca-s neamuri, cica: acid oleic, linoleic si linolenic. Din ele, doar primele doua sunt “mancare”. Al treilea cica sta-n vopsele si-n altele ce-n gura n-au vreun rost.

Din floarea-soarelui, de-o stim cu totii, de obicei se “stoarce” linoleic. Exista insa, de prin anii ’70, o floarea-soarelui mai noua, mai desteapta, ce tine in seminte, acid oleic. Din astfel de seminte (romanesti, cum altfel) e “stors” al nostru, primul dintre toate. Si ca sa fie si mai simplu, sa tineti minte doar atat: are Omega 9. Asa l-au botezat chimistii pe oleic si multa lume l-a-nvatat asa. Si tot pe scurt, sa-nchidem subiectul: Sanatate inainte de toate.

De ce e “altfel”? Macar pentru c-a mostenit din floare, o patima uriasa pentru soare. Nu se da-n vant la foc marunt, ii place focul tare, si rezista la parjol mai mult… ce vorba?… muuult mai mult… decat orice ulei ati incercat vreodat’. Iar in bucate, o sa vedeti, pastreaza gustul neschimbat, de zici ca nici n-a “fiert” alaturi.

Cand vorbim despre uleiuri de gatit, vorbim neaparat de punctul de fum si de topire. Punctul de fum e clipa-n care se vede albastrui un abur fin, deasupra tuciului, tigaii in care-ati hotarat sa puneti hrana. Cu cat este mai sus (in grade) acest punct cu-atat mai performant, mai versatil uleiul. Cu punctul de topire e mai simplu. Sa luam o ciocolata drept exemplu. Cu totii stim ca se topeste-n mana, de-o tii o vreme, fara sa te-nfrupti. Ce-nseamna asta? Ca undeva, candva, la preparare, o minte iscusita a gandit, ca punctul de topire al minunii, sa fie doar un pic mai mic decat al mainii.

Sa se topeasca-n gura cum zic unii. La fel ca ciocolata, si uleiul se topeste. Chiar mai iute. Si o sa ziceti “cum se poate?”, iar noi o sa va aratam, cu fapte, ca nu-i degeaba toata vorba si ca-n aceasta taina mica, se sprijina retete multe si tehnici de gatit maiastre. Vom mai compune randuri si retete “altfel” si le vom povesti aici pe blog. Doar stati aproape, ca si pan-acuma, si veti fi primii ce veti sti tot ce e nou.

La inceput

Va anuntam zilele trecute (pe Facebook) ca o sa luam la boabe marunte toate felurile de uleiuri din toata lumea si de pe la noi, intr-o discutie ampla, de vreo zece articole (zicem noi) sau mai multe daca veti considera ca ne-a scapat ceva. De la inceput va promitem ca discutiile vor avea si substrat practic, adica vom trece pe sub lupa si toate procesele de gatire cu aceste uleiuri. Caci teoriile gastronomice nefinalizate cu practica in bucatarie sunt, cum zice romanul, ca nunta fara toba.

La ce bun?

…se vor intreba unii, nascuti sceptici si calificati de viata la categoria grea a carcotasilor de serviciu. Raspunsul nostru, dragilor si mai ales dragelor, il veti afla cu siguranta partial dupa fiecare articol si in intregime la finalul seriei, cand vom trage impreuna concluziile. Pana atunci insa, vom trece in diagonala, in rezumat deci, cateva dintre temele ce vor fi expuse pe larg in saptamanile ce urmeaza, ca sa aveti o privire de ansamblu asupra problemei si sa va decideti singuri daca va incingeti (tigaile si tavile) in aceasta „hora” culinara.

Asadar pregatiti-va sa prajim, in totala cunostinta de cauza, tot ce ne cade in mana: carnuri si legume, fructe, ciocolata si chiar inghetata. Sa coacem la temperaturi inalte fripturi, tocanite si deserturi dulci. Sa fierbem in grasimi fierbinti prejudecati si zvonuri, sa cautam secrete-n samburi, si-n seminte si in flori, si sa-ntelegem, poate impreuna, ce rost i s-a croit anume, uleiului… cu rele si cu bune.

De unde până unde?

Si poate va-ntrebati (pe drept) ce ne-a venit asa deodata, sa despicam, cum am mai spus, in 44 firul, si sa va spunem cate-n luna si in stele, despre uleiuri. Pai, in primul rand, ca asta ne e treaba. Apoi, ca nu gasesti niciunde, legate impreuna, cercetarea dreapta, de bun simt, cu harul si talentul gospodinei. Si sa mai zicem… ca de la chimie pana la gastronomie nu e o cale asa de lunga. Nu. Dimpotriva. E scurta, dar nu-i lesnicioasa deloc. Ci usor abrupta si uneori plina de capcane, fiind si foarte, foarte aglomerata de multi “specialisti”.

Si tot pe drept va spunem si fara ocolisuri, ca am aflat recent de unde ni se trage si avantul. Si mandria. Am pus pe rafturi si-n sacose, de curand, o noua sticla de ulei curat. Si am primit in schimb doar vorbe bune si-un oftat. Din ala bun, stiti voi… cand zice omu’: “off… in sfarsit!”, o chestie la toate buna. L-am botezat pe latineste, Premium. Sa stie toata lumea ca de-aici incolo doar premiantii pot sa-i stea alaturi. L-am imbracat si-n auriu sa-l tina minte lumea, ca pe cel dintai, adica primul dintre toate. Acela care, prin natura sa, stie mai mult si face mai bine.

Ne laudam, e drept, dar e cinstit demersul cand pui pe-acelasi taler grija, pentru sanatate, si munca, pentru calitate. De-aici ne vine pofta de “scrisori” si inspiratia pentru gatit. Va asteptam cu drag sa ne cititi si maine si poimaine si mereu, si daca nu va va placea povestea, sa nu ne ziceti noua SPORNIC.

Co-lectia de uleiuri

Cate tipuri de ulei tinem in bucatarie. Sau cat de scrupulosi suntem cand gatim. Are fiecare fel de mancare un fel anume de ulei care i se potriveste “manusa” sau este doar o inchipuire scornita de fabricantii de ulei? Va propunem o incursiune “informala” in lumea grasimilor – vegetale si animale – pentru a dezlega, macar un pic, nodurile si buclele mentale in care suntem prinsi cu totii, mai ales de medici si nutritionisti.

In goana noastra dupa sanatate si obiceiuri alimentare corecte, (care sa intretina macar iluzia unei existente linistite si cat s-o putea de indelungata) adunam de pe unde apucam informatii “valoroase” despre un ingredient sau altul si devenim adevarati ambasadori ai vreunei diete sau, si mai rau, a vreunei teorii alimentare, cu care ii chinuim adesea pe cei din jur. Este vorba aici, asa cum banuiati, despre mult-prea-blamatul consum de grasimi.

Va spunem din capul locului ca nu suntem dintre cei carora le place inotul impotriva curentului, doar de dragul discutiei. Suntem din aceia care intreaba si cauta neobosit sa simplifice lucrurile, pana la intelegerea corecta a unei probleme. Si tot din capul locului trebuie sa stiti ca povestea cu colesterolul bun si/sau rau, continut in grasimi este daca nu hilara, cel putin indoielnica, din toate punctele (stiintifice) de vedere. O sa revenim, insa, asupra lui un piculet mai incolo, fix in articolul urmator, luni, marti, de veti avea chef de demolat, in joaca, o prejudecata.

Deci, ce sunt grasimile si la ce sunt ele bune. Pe scurt, uleiurile si grasimile sunt asa numitele lipide, surorile mai putin celebre ale carbohidratilor si proteinelor. Trebuie sa va spunem ca ele sunt forma cea mai “apreciata” de stocare de energie, atat de fauna cat si de flora intreaga a acestui pamant. In termeni tehnologici, grasimea este pentru organismele vii, ceea ce este benzina, motorina sau kerosenul pentru masini.

O molecula de grasime, de exemplu, contine 11 calorii spre comparatie cu proteinele sau carbohidratii care contin doar 4. Teoria generala, ca sa nu-i spunem curent de opinie, zice ca multe calorii inseamna si multe kilograme in plus de strans cu cureaua. Se prea poate, insa noi stim ca termenul calorie seamana cu calorifer si insemna caldura, deci o concluzie se impune. Daca “arzi” energia asta destept, facand multa treaba si alergand mereu dupa cate ceva, s-ar putea sa nu dai mai multe gauri la curea decat ti-ar placea.

Va mai spunem doar ca toata tevatura asta cu “grasimile rele” a inceput in 1950, cu un studiu care, practic, doar a formulat o presupusa relatie intre bolile de inima si consumul de grasimi, dar nu a reusit sa o si demonstreze cat de cat, si ne intoarcem la uleiurile noastre, cu promisiunea ca in articolele urmatoare o sa intram mult mai adanc in problema stiintifica.

In bucatarie insa nu e loc de intors. Grasimile sunt indispensabile si cu asta basta. Nu sunt rele sau bune, ele trebuie. Coci, prajesti sau doar asamblezi o salata, mana se intinde reflex spre locul acela unde intodeauna sta sticla de ulei. Sau, in cele mai multe cazuri, sticlele de ulei. Cel de floarea-soarelui, bun la toate, sau cel virgin, de masline, ce nu are voie sa intalneasca focul, sau, in casele mai “informate”, ulei de samburi de struguri, sau din seminte de dovleac, presate la rece, tot pentru salate. Se mai gasesc pe raftul gospodinei si uleiuri capabile de fapte mari si crocante, incercate in focuri aprige, unele dintre ele venite de peste mari si tari.

Morala, azi, este una singura: Cu cat mai multe cu atat mai bine, dragilor si dragelor, caci de veti mai sta pe aproape, vom invata impreuna sa lasam grijile ingrijoratilor, si sa ne vedem de gatitul nostru destept si in cunostinta de cauza. Avem vesti si povesti pentru tot anul, retete alese pe spranceana, fiecare cu uleiul ei, bineinteles.

SALATA MINUNATA SI STROPUL CEL NOU

Doua zile pana la debutul unui an despre care nu stim nimic, inca. Vreme de odihna tihnita dar si de bilanturi si planuri pentru treburile ce vin si se vor intamplate. In mijocul tihnei se prefigureaza, cu fiecare ora ce trece, parca mai clar, Revelionul. Sarbatoare in toata regula, nu jucarie. Unii, cu treburi nerezolvate, se mai deprima, insa sunt asa de putini, ca nu se mai disting in masa uriasa de petrecareti inarmati pana in dinti cu artificii si veselie.

Pe ultimii metri la aprovizionare, cu randul doi de sarmale si cozonaci, salate beuf sau fripturi pe bancul de lucru, cu prajiturile rumenind domol in cuptoare, se executa ultimul asalt decisiv din an, asupra poftelor gastronomice ale intregii familii. Toata lumea intra in hora aceasta avand roluri si functii precise, toate fiind deopotriva si in acelasi timp, decisive, vitale.

Copiii mai mici, dupa ce au terminat de cumparat ultimele maruntisuri, sunt tinuti (doar cei cuminti si de ajutor) pe langa bunici si mamici, sa ajute la lucrurile mai usoare. Baietii la taiat cubulete din cartofi, albus de ou, morcovi sau gogosari. Fetitelor li se dezleaga tainele si misterele nu-stiu-carei creme unice sau cum intra soarele in galbenusul de ou sau aerul in albus sau smantana si se transforma, ca prin magie, fie in maioneza ori in bezea ori in frisca.

Aperitivele si salatele de sarbatori, rodul muncii lor asidue, vor fi povestite si raspovestite de toti mesenii iar laudele vor curge fara oprelisiti din toate directiile, ridicand la cer nivelul lor de incredere referitor, desigur, la abilitatile lor de bucatari in devenire. Am construit si noi randuri lungi si frumoase in jurul salatelor (si celor festive si celor de sezon), cu reverenta de rigoare in fata celei-mai-nelipsite de pe mesele noastre comune: Salata de Beuf.

Nu-i punem reteta in colectie (inca) nu pentru ca nu s-ar potrivi intre bucatele romanesti, sau nu si-ar merita pe deplin locul intre bunatatile de iarna, ci pentru ca nu credem ca e cineva pe lume care nu are deja o parere foaaarte solida pe acest subiect si peste toate, suntem siguri aproape suta-n-suta ca v-ati apucat deja de treaba. Vrem doar sa-i laudam (ca si mai inainte) puterea de seductie si sa tragem un pic maioneza pe salata noastra adaugand un strop de ulei potrivit intocmai pe masura ei.

Si, daca v-ati gandit ca urmeaza sa va povestim ca cele mai spornice uleiuri pentru cele mai fine salate sunt ale noastre, va spunem cinstit ca va inselati. Nu de tot, pe jumatate. Si nu pentru ca nu am indrazni sa credem asta, caci suntem convinsi ca le stiti bine deja. Ce nu stiti inca este ca in anul care vine, nou-nout, vom pune, cu voia dumenavoastra, bineinteles, inca un fratior, sau poate chiar doi, in familia de produse Spornic. Si odata cu venirea lui pe lume, vom sti ca salatele si maionezele noastre vor avea parte, de aici inainte, de cea mai sincera si mai frumoasa plecaciune a fiicei-soarelui.

Pe cat de fragil in fata focului, pe atat de seducator in arome si culoare, cel mai nou sortiment al gamei Spornic isi va gasi cu siguranta drumul catre inimile acelora dintre dumeavoastra, care au inteles ca fiecare, dar absolut fiecare, fel de mancare are un dichis si-un rost anume. Pentru acelea dintre ele a caror denumire se conjuga laolalta si deodata cu sanatate, fragezime sau prospetime am conceput atent, ca pe o bijuterie, un nou tip de ulei: Spornic Presat la Rece.

Vom mai vorbi pe larg de el la anul, caci “noul” trage la “nou” si gustul bun la gospodarul informat. E ultimul articol de pe blog, pe anul asta, si nu scapam nicicum prilejul, sa multumim pentru citit, pentru prietesug, pentru rabdarea multa cu care ne-ati ingaduit. La multi ani, dragi romani si sa aveti un an plin si spornic!

SENZATIE PE MASA DE REVELION

Cateva zile pana la Craciunul Mic. Poate nu stiati (pana acum), dar in cultura populara romaneasca, destul de recenta, asa i se mai spunea sarbatorii ce marca inceperea anului cel nou. Termenul “revelion” l-am adus cu trenul din Franta, odata cu… alti termeni de trebuinta imediata. Am spus la repezeala, dar cu eleganta “merci” si ne-am pus pe sarbatorit si ospetit. Asa cum probabil banuiti, „revelion” inseamna trezire (din somn, nu din altele), iar sensul initial al cuvantului desemna orice masa luata tarziu, in puterea noptii.

Sarbatoarea e sarbatoare oricum s-ar numi si din orice traditii s-ar trage. Asadar sa-i dam ospatului ce-i al ospatului si sa centram in mijocul mesei un preparat demn de atentia si respectul tuturor mesenilor: Friptura de Vita. Cine a sarit mental deja, cu satarul gastronomic, in apararea preparatelor de porc traditionale ale acestei perioade, le spunem, cu drag, sa gasesca… putintica rabdare si un pic de flexibilitate, neaosa, romaneasca. Macar de dragul diversitatii, daca nu de “facon”-ul frantuzesc asortat deja sarbatorii mai sus de-numite.

Pana la reteta si ingredientele sale , o scurta introducere in “temeiurile” acestui preparat. Intai despre carnea de vita. In obiceiurile noastre milenare se gaseste cu greu o preocupare intensa pentru carnea de vita. Vom dezbate mai pe larg, anul viitor, de unde ni se trage o asa meteahna, ce ne-a vaduvit de niste delicioase experiente culinare. Dar suntem foarte siguri ca astazi popularitatea ei este intr-o crestere reala si sanatoasa. Puteti observa asta foarte usor daca dati o fuga pe la (aproape) orice carmangerie sau raion de carnuri de la supermarket.

Va asiguram ca prepararea este facila si rezultatul (aplauze la scena deschisa, like-uri pe FB etc.) spectaculos, daca respectati 3 reguli simple: fiti generosi cand alegeti bucata de carne, inarmati-va cu rabdare si ceva racoritor in bucatarie, caci o sa fie cald si o sa dureze destul procesul si ultima, gatiti cu veselie, din inima, nu din obisnuinta.

Cu ganduri alese si cu grija pentru „efectele speciale” ale ultimei mese din 2015, va poftim sa gatiti si sa sarbatoriti regeste!

Mestesug de la Alfa la Omega (3,6,9)

Acesta este un post cu dedicatie. Deci nu chiar pentru toata lumea. Este dedicat doar acelora mai curiosi dintre cititorii nostri, care isi pun mereu intrebari si care nu „inghit” usor informatiile cu aer pretios-stiintific, desenate frumos pe etichetele produselor pe care le cumpara. Daca esti unul dintre aceia care nu cred ca vitaminele sunt doar niste litere mAri de tipar, atunci cu siguranta o sa ne zambesti la sfarsitul articolului. Sau poate, intamplator, o sa strangi bine pumnul, cu degetul mare orientat in sus, cand ne zaresti hoinarind prin „news-feed”-ul tau.

Iata cum incepe povestea. A fost odata, pe la coada alfabetului grecesc, o litera care intr-o buna zi s-a imprietenit cu un cercetator chimist. Acesta impreuna cu colegii sai descoperisera, tot cotrobaind prin niste grasimi, ca unora dintre acestea le lipsea mereu cate ceva. Si le-au zis, glumind cu ele, ca sunt nesaturate. Pe litera de care vorbeam, ca sa nu se plictiseasca,  au pus-o sa le supravegheze si sa le ordoneze, ea nestiind cu ce altceva sa ii ajute. Ei au invatat-o ca fiecare dintre aceste grasimi contine trei lanturi de atomi de carbon, legate de un trunchi facut dintr-un fel de ceara, de-i spune glicerol. De aceea ei, savantii, le mai spun, cand vorbesc intre ei, si tri-gliceride.

Si uite-asa, litera noastra, Omega pe numele ei, se apuca voiniceste de treaba. Prima data isi imparti in doua categorii „musterii”, in functie de cat de „saturati” erau: pe cei carora le gasea doar un atom de carbon „flamand” in lant le-a zis „mono”-nesaturate. Celorlalti, cu mai multi atomi nesatisfacuti, le-a zis „poli”-nesaturate, ca ea nu stia decat greceste sa vorbeasca.

Sa stiti ca nu era treaba usoara. Lanturile alea sunt destul de lungi, unele ajung pana si la 16, ba chiar si 18 atomi de carbon, fiecare avand perechea lui de hidrogen. Dupa cateva numaratori insa, Omega isi dadu seama ca numai atomii cu numerele 3, 6 si 9 sunt mai uituci si isi ratacesc perechea de atomi de hidrogen. Caci, de nu cumva stiati deja, asta le lipseste de fapt atomilor de carbon ce compun grasimile. O pereche de atomi de hidrogen poate schimba cu totul rostul si, mai ales, rolul acestor grasimi.

Nu o sa intram cu totul in povestea descoperirilor chimistilor, caci pe noi ne intereseaza mult mai mult descifrarea si intelegerea corecta a mesajelor etichetelor, cu scopul de a afla cat de sanatos, natural sau curat este produsul din spatele lor. Inca o lamurire prealabila, pe care o consideram absolut necesara si care credem ca este obiectul curiozitatii multora dintre noi: ce este un acid gras? Intreband in stanga si in dreapta, am aflat ca mai toata lumea crede ca este vorba de un alt fel de grasime, de obicei mai sanatoasa, deoarece sta asociata mental cu formula „esentiali”. Acizi grasi esentiali, carevasazica. Esentiali pentru organism, bineinteles. Ca sa sporeasca parca total confuzia, unele etichete folosesc alte formule ca: „grasimi nesaturate” sau „grasimi polinesaturate”.

Sunt oare grasimile si acizii grasi acelasi lucru? Raspunsul corect vine tot de la chimistii din poveste. Acizii grasi sunt cei care compun grasimile, lanturile de mai devreme, adica. Iar Omega, ultima litera din alfabetul grec, ne spune, cu un numar, a cata de la coada lantului (de atomi de carbon, desigur) se gaseste „nesaturatia” in hidrogen, a acidului gras. Omega 3, de exemplu, inseamna al treilea atom din coada. Si cum glicerolul de care se leaga acesti acizi grasi nu are deloc rol in nutritie, atunci, si teoretic, si practic, valoarea nutritiva a acestor grasimi este data de tipul acizilor grasi care o compun.

Intr-un articol viitor o sa va povestim si despre munca nutritionistilor si despre rolul celor 3 Omega in alimentatie, despre care suntem siguri ca acum nu mai sunt un mister.

Thumbs up?

Aurul verde sau taina semintelor de dovleac

Sfarsit de toamna parfumata de bunatati sechestrate in borcane, in damigene si butoaie. Pregatiri, provizii, rezerve. Pentru ca in doar cateva saptamani vine iarna.  Curios lucru, caci pana acum nu a dat semne clare. Soarele straluceste cald pe cerul senin, in termometre se ingramadesc grade destule, ploile nu inmoaie brazdele, iar vanturile reci sunt intr-o amnezie suspecta.

Roadele pamantului se aduna intr-un ultim elan de pe campuri. Printre ultimele, dar cu siguranta nu cele din urma, sunt dovlecii. Poate considerati ca n-ar merita atatea randuri aceasta „poama”, dar noi suntem pe cale sa va contrazicem categoric in randurile ce urmeaza.

Daca ati fost alaturi de noi in calatoria noastra culinara pana acum, stiti deja ca l-am mai avut o data in vizorul literar-culinar. De data aceasta vom schimba un pic optica si-l vom scoate vinovat de un alt deliciu culinar, in care semintele sale au rolul principal: Uleiul de dovleac.

Asa se numea pe la noi licoarea asta pretioasa. Acum multa vreme, in inima Ardealului, pe vai insorite (zona Orastie-Cugir), se gaseau plantatii mari de dovleac pentru extragerea acestui tip de ulei. Trebuie sa va spunem, inca de la inceput, ca Austria este la aceasta ora campioana mondiala absoluta la aceasta disciplina si este urmata, cum altfel, de o parte din tarile care i se invecineaza: Slovacia, Croatia si Ungaria. Cum au aflat ardelenii de minunea din semintele de dovleac pare mai lesne de inteles daca privesti tabloul in ansamblu si adaugi putina istorie in analiza.

Si pentru ca orice am face tot la istorie ajungem, vrem sa mai stiti ca tot din America a ajuns pe la noi si dovleacul, de mana cu floarea-soarelui, cartoful, porumbul, rosiile, ardeii si toate celelate. Si trebuie sa mai aflati ca uleiul obtinut din semintele lui a ajuns in atentia imparatesei Maria Tereza a Austriei devenind obiectul unei legi care il scotea din zona culinara si il facea obiect de studiu pentru chimistii si medicii epocii. Interesul imperial ii atesta astfel „competentele” in sfera cercetarilor industriei cosmetice si medicale.

Excelenta sursa de magneziu si zinc (cu roluri esentiale in nutritie si stimularea sistemului imunitar ) si un echilibru aproape perfect intre acizii grasi Omega 3 si Omega 6, acest ulei contine in plus un aminoacid rarisim numit triptofan, care are un efect senzational asupra sistemului endocrin, initiind o serie de procese interne, dovedite fundamentale atunci cand este vorba despre starea de sanatate si echilibru a organismului uman.

Cei mai mari si mai fideli consumatori de ulei din seminte de dovleac sunt englezii. Ei l-au botezat cu o usoara ironie „aurul verde” datorita pretului sau aproape prohibitiv dar, probabil, si in semn de mare recunoastere a virtutilor sale curative. In acelasi spirit, si noi vom continua sa va povestim despre acest ulei, dar si despre toate celelalte tipuri, intr-o serie noua nouta de articole grupate intr-o sectiune la fel de noua a blogului nostru, pana la „stoarcerea” completa de taine a subiectului.