Categorie: Spornic Premium

Asta La Lista, baby!

Sau “asta-i lista de cumparaturi, dragule!”
Sa ridice mana cine nu si-a luat notite pana acum! Cu voia dumneavoastra, scoateti un pix si-o hartie. Numai maine nu-i poimaine si vine Vinerea Mare peste noi. Si peste toate supermarket-urile. N-ati vrea sa va vedeti la stiri… stiti… “cumparatorii de pe ultima suta de metri” caci rabdarea nu e ca speranta. Nu moare ultima, ci prima.

Cu gandul aista copt in minte, va sarim in ajutor cu un mic ghid de organizare a cumparaturilor de Paste. Sau despre cum sa iesim din magazin cu cosul plin si constiinta impacata ca n-am cheltuit banii aiurea.

LISTA. Mama planificarii impecabile.

Inainte de toate, stabiliti meniul festiv.  Aperitivele, felul principal, cozonacii si desertul, ouale rosii, la care adaugi multe legume de sezon si fructe proaspete. Paine si alte produse de panificatie, decoratiunile pascale. Și neaparat cadourile Iepurasului să se-ncheie glorios lista de cumparaturi. Hotarati deci retetele, apoi notati ingredientele necesare pe lista de cumparaturi. Daca mai aveti nevoie de idei pentru masa de sarbatoare, mai găsiți si AICI preparate speciale. Știți… spornice.

REGULA + 1.

Adauga PLUS UNU la alimentele de baza: zahar, ulei, faina, unt. In caz ca scapi prea mult ulei la maioneza sau vin piticii si-ti varsa zaharul tos pe jos. Si oricum, nu strica sa le aveti in dulap si dupa sarbatori. La fel cu ouale, care-s si mai predispuse la “accidente” culinare: ba crapa la fiert, ba mai scapi cate unul printre degete cand le dai luciu cu panza dreasa cu ulei.

Odata ce ai terminat proba scrisa, ia calea supermarket-ului pentru proba practica. Ai zice ca de-aici incolo totul e limpede. Dai gata si examenul practic, iar la evaluarea culinara nationala de duminica primesti nota maxima din partea mesenilor multumiti, bucurosi, voiosi, voinici.

REGULA x 2.

Sau regula ganditului de doua ori si cumparat odata. Aduceti acasa doar ingrediente de soi, testate, povestite de specialisti, caci una este masa de Paste in tot anul. Bunicii batranii, au vorba aia desteapta ca nu ne permitem sa cumparam lucru ieftin cand suntem inghesuiti de treburi multe. Sau ca lenesul mai mult alearga si scumpul mai mult pagubeste. Luati la voi mintea romanului a mai de pe urma si uitati de compromisuri.

Alegeti ingrediente destepte, proaspete si sanatoase, produse locale, romanesti. Caci mancarea buna cu bun se face. Stim noi, la sigur. De exemplu o legatura de rozmarin proaspat nu sta un an prin sertarele noaste ca dichisitul ala de pliculet cu rozmarin uscat, si poate nu-i la fel de ieftina. Dar are dom’le o forma, o personalitate si parfumul ala autentic, neameliorat in laborator.

Sau daca-i vorba de legume proaspete. Alegeti, chibzuiti oleaca si uitati-va si la mainile vanzatorului. Poate se vede munca, truda. Intrati in vorba, puneti intrebari. La sfarsit treceti pentru o ultima legatura de verdeata si pe la tarabele mai mici. Alea la care vand niste bunici. Acolo se dau gratis ganduri bune.
Ingaduiti si de la noi gandul cel bun. Avem si noi taraba-ntinsa pentru Paste. Avem idei si sfaturi si retete. Am strans din flori ulei curat si bun La Toate. Avem mestesugit si-un lucru nou. Ii zice PREMIUM si inseamna sanatos. Grasimi benefice cu carul si performanta-n oale si tigai. De pus pe lista sau doar de stiut ca nu e altul mai de soi pe piata. Si daca il vedeti in cos la altii, fiti siguri ca si ei de-aici stiu pontul.

Cine gateste cu Spornic?

Stim sigur ca nu e coltisor din tara asta frumoasa unde sa nu se fi auzit (macar) de uleiul acesta. Fie si numai pentru ca poarta in numele sau promisiunea de a face lucrurile (gatitul, bucatele, retete) sa creasca sau sa se inmulteasca dupa pofta inimii omului harnic.

Am cautat asadar oameni harnici si talentati sa ne arate masura adevarata a ultimei noastre creatii spornicesti. Noi l-am numit Spornic Premium cu gandul (marturisim cinstit) mai mult la bucatarii merituosi, care fac din gatit cultura gastronomica, si carora li se cuvine “un premiu” de fiecare data cand iti aseaza o farfurie in fata.

Oamenii harnici…

Patru dintre ei, din patru colturi ale tarii, au gatit cu Spornic Premium si ne-au lasat sa-i privim, sa le gustam minunatele retete si sa-i filmam la treaba, pentru a servi drept inspiratie oricui lucreaza si pune suflet in bucate . De maine o sa publicam in fiecare saptamana cate o reteta, cu fiecare dintre ei. Daca sunteti de-ai casei banuiti sau stiti deja cine sunt.  Pentru cei ce poposesc prima data pe la noi, o sa dezvaluim (cu reverentele de rigoare) numele domniilor lor:

Din mandrul Ardeal ne-a bucurat inimile Paul Siserman.
De la Moldova cea dulce Ana Maria Vlad.
Din insorita si vesela Oltenie, Ciprian Ogarca.
Iar din capitala tarii, Bucuresti, ne-a imbratisat si ne-a zambit ca o mama buna, Aida Parascan.

Ii stiti deja, desigur. I-ati mai vazut, ii stiti prea bine, din cel mai tare show cu bucatari din tara. Noi i-am gasit la ei acasa, gatind delicii si retete speciale. I-am rugat apoi sa ne-arate ce inseamna munca in bucatarie, unde nu-i nici concurs si nici judecatori. Ei ne-au gatit mancaruri alese inadins ca sa vedem cu totii cum merge treaba cand ai de lucru cu ulei incins.

Nu va mai cerem decat “putintica rabdare” (pana maine), si un pic de atentie, sa nu scapam esentialul. Colectia “SPORNIC IN RETETE” este un prilej de intalnire cu probabil cei mai faini bucatari de pe la noi. E totodata o ocazie unica de a gati sub indrumarea lor directa preparate delicioase in care poti gasi impregnata adevarata pasiune pentru arta culinara.

La buna revedere si la pofta buna!

Primul ulei High-Oleic 100% romanesc.

Au trecut cateva luni bune de cand Spornic Premium este pe piata. V-am povestit aici pe indelete ca este primul ulei conceput “altfel” decat celelalte cu care ati gatit pana acum. Ca e bogat in acizi grasi mononesaturati de tip Omega 9, ca rezista bine la temperaturi inalte si ca e din ce in ce mai bun de la o prajeala la alta. Pe testate si pe comparate, s-a auzit glasul ratiunii ridicat din amorteala obisnuintei.

Pe testate! am zis si noi…

…si ne-am grabit sa scotocim prin agendele telefoanelor dupa cunostinte vrednice intr-ale bucatariei si ale gatitului. Adica bucatari profesionisti cu state vechi in ale meseriei. Am sunat, am vorbit, am inceput sa trimitem colete cu ulei Premium, si-am asteptat. Unii l-au testat imediat, altii l-au probat temeinic punandu-l la mai multe incercari, sa-i vada rezistenta in timp, la lucru.

Succes pe linie si numai vorbe bune am primit, dar nu lungim cu laude povestea, ci vrem s-aflati unde ne-a dus isprava. Din test in test, din vorba-n vorba, ne-am cunoscut cu patru dintre ei mai bine. Si-am povestit si am gatit si am mancat cu pofta si cu drag.

Apoi am zis c-ar fi frumos sa ii vedeti si voi, la treaba, la gatit cu Spornic Premium, sa nu mai zica nimeni niciodata, ca-l laudam ca asta ne e treaba. L-am dat la probe grele unor oameni ce stiu “bucatarie” multa, si n-ar vorbi nicicum de bine pe unii de nu-si tin vorba. Sau fagaduiala. Am zis ca-i primul si ca-i altfel, ca-i bun si sanatos si vrednic. Si am filmat s-avem dovada ca nu-i o gluma toata zarva asta cu Primul Ulei High-Oleic Romanesc.

Se vede la televizor acest spot micut (adica scurt) acuma, iar de mai stati pe-aici oleaca, aveti povestea-ntreaga pe-ndelete. Avem in plus si-o recompensa, doar pentru cei curiosi si harnici: colectia “Spornic-in-Retete”. O veti gasi foarte curand aici pe blog si pe pagina noastra de Facebook.

Tot ce speram este sa va inspire la gatit bucate minunate. Iar daca, printr-o minunata intamplare, ne veti si arata cumva “rezultatele” din bucataria dumneavoastra, suntem siguri, adica suntem absolut convinsi ca veti avea parte de cele mai frumoase surprize. De la Spornic.

Primul? Altfel?

Pentru cei care au remarcat deja formula din titlu si stiu la ce se refera, dar si pentru cei ce inca n-au aflat, am adunat, intr-un buchet de fraze, povestea unei licori minunate: Spornic Premium, primul ulei “altfel”.

Suntem convinsi ca daca l-ati si testat deja, povestea ce urmeaza o sa va para cunoscuta, familiara. Caci urmeaza sa aflati chiar de la sursa, de ce e “primul” si, mai ales, de ce e “altfel”. Ca-l cheama Premium, stiti, si nu mai batem toba, gasiti aici motivul pe de-a-ntregul. Sa inceapa, asadar, povestea, sa deslusim pe loc formula.

Ii zicem “primul” fara nicio frica de greseala, caci pan-acum, la noi pe rafturi, n-a existat ceva sa-i semene vre-un pic. Vorbim de orice inseamna raft: de magazin sau de bucatarie. Primul ulei “high-oleic” o sa mai vedeti inscris pe eticheta. Si daca vi se pare mult prea tehnic, ingaduiti-ne un rand sau doua, sa lamurim “chineza”: acizii grasi, pe lumea asta-s trei la numar, doar. Si numele le suna cam la fel ca-s neamuri, cica: acid oleic, linoleic si linolenic. Din ele, doar primele doua sunt “mancare”. Al treilea cica sta-n vopsele si-n altele ce-n gura n-au vreun rost.

Din floarea-soarelui, de-o stim cu totii, de obicei se “stoarce” linoleic. Exista insa, de prin anii ’70, o floarea-soarelui mai noua, mai desteapta, ce tine in seminte, acid oleic. Din astfel de seminte (romanesti, cum altfel) e “stors” al nostru, primul dintre toate. Si ca sa fie si mai simplu, sa tineti minte doar atat: are Omega 9. Asa l-au botezat chimistii pe oleic si multa lume l-a-nvatat asa. Si tot pe scurt, sa-nchidem subiectul: Sanatate inainte de toate.

De ce e “altfel”? Macar pentru c-a mostenit din floare, o patima uriasa pentru soare. Nu se da-n vant la foc marunt, ii place focul tare, si rezista la parjol mai mult… ce vorba?… muuult mai mult… decat orice ulei ati incercat vreodat’. Iar in bucate, o sa vedeti, pastreaza gustul neschimbat, de zici ca nici n-a “fiert” alaturi.

Cand vorbim despre uleiuri de gatit, vorbim neaparat de punctul de fum si de topire. Punctul de fum e clipa-n care se vede albastrui un abur fin, deasupra tuciului, tigaii in care-ati hotarat sa puneti hrana. Cu cat este mai sus (in grade) acest punct cu-atat mai performant, mai versatil uleiul. Cu punctul de topire e mai simplu. Sa luam o ciocolata drept exemplu. Cu totii stim ca se topeste-n mana, de-o tii o vreme, fara sa te-nfrupti. Ce-nseamna asta? Ca undeva, candva, la preparare, o minte iscusita a gandit, ca punctul de topire al minunii, sa fie doar un pic mai mic decat al mainii.

Sa se topeasca-n gura cum zic unii. La fel ca ciocolata, si uleiul se topeste. Chiar mai iute. Si o sa ziceti “cum se poate?”, iar noi o sa va aratam, cu fapte, ca nu-i degeaba toata vorba si ca-n aceasta taina mica, se sprijina retete multe si tehnici de gatit maiastre. Vom mai compune randuri si retete “altfel” si le vom povesti aici pe blog. Doar stati aproape, ca si pan-acuma, si veti fi primii ce veti sti tot ce e nou.

La locul potrivit

Locul femeii este in bucatarie.

Si locul barbatului este tot in bucatarie. De fapt locul tuturor este in bucatarie, caci aici se gaseste mancarea. Aici se prepara delicii dupa poftele tuturor. Si dupa priceperea gospodinei, stapana casei.

I se spune asa pentru ca in bucatarie toate ingredientele ii asculta cuminti vrerea si se amesteca, se topesc unele intr-altele, bolborosesc, incingandu-se in hore ametitoare, susotesc, sfaraie, canta de-adevaratelea sub bagheta ei magica, ce-si schimba mereu forma in lingura, tel sau polonic, dupa caz.

Ingredientele acestea aliniate ca ostasii pe rafturi nu sunt alese la intamplare. Sunt rodul a nenumarate testari si au trecut toate incercarile la care au fost supuse. Cand se intampla sa apara vreunul nou este imediat luat la intrebari si supus la tot felul de cazne casnice. Tu cine esti? La ce esti bun? – a fost intrebat de curand un litru de ulei, imbracat cam de sarbatoare, de o tigaie curioasa foc.

Discutia ce urma sa inceapa nu a mai avut loc, caci a intervenit “dirijorul”. Si-a scos cateva partituri din caietul cu retete, a ridicat lingura si-a inceput testarea. Mai intai a trebuit sa “sporniceasca” niste galbenusuri proaspete si sa le transforme intr-o maioneza pufoasa. Apoi a fost pus sa se transforme in sos parfumat in niste tavi cu legume, carnuri si condimente, iar la urma a trebuit sa imbratiseze cu toata caldura sa niste papanasi care, aproape pe loc s-au schimbat la fata devenind delicios de aramii.

Testul final

Cu un zambet retinut, stapana casei il cuprinse in palma si-i cerceta mai indeaproape insemnele ce le purta pe eticheta. Semn ca, desi trecuse toate testele cu brio, mai avea niste explicatii de dat. De exemplu, de unde i se trage atata rezistenta la foc mare sau, intrebarea cea mai grea: cu sanatatea cum te impaci? Sunt diferit, suna raspunsul, sunt primul care s-a nascut asa. Imi zice Premium si sunt High-Oleic. De-ici e rezistenta mea. Iar sanatatea voastra-i prima grija a celui ce m-a construit. A pus trei sferturi de Omega 9, iar restul l-a croit anume pentru gatitul fara de cusur.

Testele au continuat vreme de o saptamana, caci am uitat sa spunem, stapana nu-i usor de multumit. I s-au mai dat spre rumenire cartofi taiati baghete, chiar si-un pui intreg si un curcan, sa stea pe rand cu ei de vorba, in zapuseala din cuptor. I s-a dus buhul rau de tot, prin casa, prin vecini, cand s-a aflat ca fumega mai greu. La 220 de grade e punctul sau de fum cel mai inalt, sopteau impresionati confratii cand stapana se decise, in sfarsit, sa-i gaseasca si lui un loc permanent in bucataria sa.

Uleiul. Ingredient sau aliment?

Va povesteam (aici) ca ni s-a aprins imaginatia si pofta de rascolit prin cartile de gastronomie dupa ce s-a lansat pe piata ultima creatie marca Spornic, pe numele ei Premium. Si poate ca va veti sopti in barba ca un ulei nou nu are de ce sa fie un motiv de asa mare bucurie sau tema pentru discutii savante si pretioase. Va asiguram ca va intelegem perfect pozitia, dar, in acelasi timp, va rugam sa ne dati voie sa va surprindem.

Impresia generala este ca uleiurile toate fac cam acelasi lucru si ca orice discutie mai aprofundata este rezervata doar bucatarilor cu diplome si scoli inalte de gastronomie, chimistilor alimentari sau nutritionistilor. In lumea reala insa lucrurile nu stau chiar asa. Folosirea uleiului la gatit este mestesug curat, care necesita ani buni de practica, cu probe si comparatii, cu retete simple si complexe gatite cu truda si cu simturile toate in alerta maxima.

Sa incepem, asadar, cu inceputul. Sau care sunt criteriile de care tinem cont cand alegem un ulei. Experientele anterioare din bucatarie incep sa se adune in cap si sa formeze concluzii. Un ulei bun nu schimba gustul mancarurilor, sau, cu uleiul cutare, crusta aurie imi iese perfect uniforma si crocanta, sau prefer un ulei cu care sa pot gati rapid sau care este mai sanatos, sau care nu ramane pe carne sau pe vestitii mei cartofi prajiti. Cu toate astea in minte bucatarul/bucatareasa alege un ulei sau altul. Odata ales si turnat in tigaie nu-ti mai bati capul prea mult cu el. Si de aici incep discutiile noastre, caci in capul nostru incep intrebarile: cum, cand, cine si de ce.

Trebuie sa stiti ca in tigaie nu doar mancarea se “gateste”. CI SI ULEIUL IN SINE. Suntem siguri ca doar o gospodina foarte experimentata iti poate spune, de exemplu, ca cei mai gustosi cartofi prajiti (sau chiar friptura cea mai buna) nu ies la prima prajeala, cand uleiul e nou, ci la a doua sau chiar la a treia. Sau ca, la a doua prajeala cu acelasi ulei “timpul de rumenire” este aproape de doua ori mai mic. Nu bagam mana in focul de sub tigaie ca este acesta un “mare secret”, insa credem ca trebuie neaparat stiut, pus in practica si analizat, ca mai jos, pentru o mai buna intelegere a folosintei uleiului.

Noi nu o sa facem uz de experientele culinare anterioare, ci o sa intram in problema pe usa cercetarii stiintifice pentru a lamuri chestiunea. Expus la temperaturi inalte, in ulei se produc o serie de reactii chimice, care au consecinte directe asupra gustului, mirosului sau texturii mancarurilor. Moleculele de grasime sufera multiple transformari si genereaza o multitudine de compusi foarte aromati. Unii dintre ei sunt deosebit de placuti (gustul inconfundabil pe care il asociem carnii prajite) altii, dimpotriva, dezagreabili si, in cele mai multe cazuri, nocivi pentru sanatate.

Proportia intre cele doua categorii de compusi este data de nimic altceva decat de cantitatea de mancare preparata cu acest ulei. Sau altfel spus de numarul de utilizari la care a fost folosit acest ulei. La primele gatiri, uleiul “imprumuta” din aromele sale mancarii si primeste in schimb “recunostinta” preparatului: acesta lasa in urma sa fragmente microscopice de zaharuri aproape arse care, la urmatoarea utilizare, vor imbogati si, mai ales, vor accelera procesele de aromatizare si rumenire a mancarii. Aceasta-i explicatia! Ca sa intelegem mai mult si sa gatim mai bine.

Uleiul este un aliment. Il consumam odata cu mancarea, chiar daca nu ii acordam prea mare atentie. El este insa printre primii si poate cei mai importanti responsabili in materie de gust. Alegeti-l cu toata grija si va va darui inapoi inzecit toata priceperea sa. Ca sa-l cunoasteti mai bine, mai treceti pe aici.

Veti afla cata caldura poate sa indure (punctul de fum) pana sa arda tot de placere (punctul de foc), pe ce note stie sa cante sfaraind si fluierand in tigaie, cum se topeste de dragul gustului bun (da, are si punct de topire) sau de ce nu a avut niciodata o relatie serioasa cu apa.

La inceput

Va anuntam zilele trecute (pe Facebook) ca o sa luam la boabe marunte toate felurile de uleiuri din toata lumea si de pe la noi, intr-o discutie ampla, de vreo zece articole (zicem noi) sau mai multe daca veti considera ca ne-a scapat ceva. De la inceput va promitem ca discutiile vor avea si substrat practic, adica vom trece pe sub lupa si toate procesele de gatire cu aceste uleiuri. Caci teoriile gastronomice nefinalizate cu practica in bucatarie sunt, cum zice romanul, ca nunta fara toba.

La ce bun?

…se vor intreba unii, nascuti sceptici si calificati de viata la categoria grea a carcotasilor de serviciu. Raspunsul nostru, dragilor si mai ales dragelor, il veti afla cu siguranta partial dupa fiecare articol si in intregime la finalul seriei, cand vom trage impreuna concluziile. Pana atunci insa, vom trece in diagonala, in rezumat deci, cateva dintre temele ce vor fi expuse pe larg in saptamanile ce urmeaza, ca sa aveti o privire de ansamblu asupra problemei si sa va decideti singuri daca va incingeti (tigaile si tavile) in aceasta „hora” culinara.

Asadar pregatiti-va sa prajim, in totala cunostinta de cauza, tot ce ne cade in mana: carnuri si legume, fructe, ciocolata si chiar inghetata. Sa coacem la temperaturi inalte fripturi, tocanite si deserturi dulci. Sa fierbem in grasimi fierbinti prejudecati si zvonuri, sa cautam secrete-n samburi, si-n seminte si in flori, si sa-ntelegem, poate impreuna, ce rost i s-a croit anume, uleiului… cu rele si cu bune.

De unde până unde?

Si poate va-ntrebati (pe drept) ce ne-a venit asa deodata, sa despicam, cum am mai spus, in 44 firul, si sa va spunem cate-n luna si in stele, despre uleiuri. Pai, in primul rand, ca asta ne e treaba. Apoi, ca nu gasesti niciunde, legate impreuna, cercetarea dreapta, de bun simt, cu harul si talentul gospodinei. Si sa mai zicem… ca de la chimie pana la gastronomie nu e o cale asa de lunga. Nu. Dimpotriva. E scurta, dar nu-i lesnicioasa deloc. Ci usor abrupta si uneori plina de capcane, fiind si foarte, foarte aglomerata de multi “specialisti”.

Si tot pe drept va spunem si fara ocolisuri, ca am aflat recent de unde ni se trage si avantul. Si mandria. Am pus pe rafturi si-n sacose, de curand, o noua sticla de ulei curat. Si am primit in schimb doar vorbe bune si-un oftat. Din ala bun, stiti voi… cand zice omu’: “off… in sfarsit!”, o chestie la toate buna. L-am botezat pe latineste, Premium. Sa stie toata lumea ca de-aici incolo doar premiantii pot sa-i stea alaturi. L-am imbracat si-n auriu sa-l tina minte lumea, ca pe cel dintai, adica primul dintre toate. Acela care, prin natura sa, stie mai mult si face mai bine.

Ne laudam, e drept, dar e cinstit demersul cand pui pe-acelasi taler grija, pentru sanatate, si munca, pentru calitate. De-aici ne vine pofta de “scrisori” si inspiratia pentru gatit. Va asteptam cu drag sa ne cititi si maine si poimaine si mereu, si daca nu va va placea povestea, sa nu ne ziceti noua SPORNIC.

Toata lumea vrea cartofi prajiti – partea a 3-a

Am promis saptamana trecuta ca vom scoate reteta de cartofi prajiti din manualele de bucatarie savanta si, despicand firul povestii in 44, vom scoate la lumina mintii, secretele culinare dar si prejudecatile ce inconjoara acest preparat. Consideram inchisa, doar pentru moment, “rafuiala” cu apostolii siluetelor desavarsite cu grapefruit si seminte braziliene si ne intoarcem cu fata curioasa catre profesorii de chimie alimentara si maestrii bucatari, cu adevarat preocupati de ce ne pun in farfurie sau pe raftul bacaniei/magazinului/supermarketului de unde ne aprovizionam.

Inainte insa de reteta propriu-zisa trebuie sa dezlegam un pic itele procesului, atat de dezavuat in zilele noastre de cei mai sus numiti apostoli: PRAJIREA. O sa “plonjam” scurt in istoria sa, asa cum facem de obicei, cu multa placere. In plus, de aceasta data, vom schimba un pic perspectiva si vom analiza microscopic transformarile si zbaterile cartofului in tigaile, tuciurile sau friteuzele bucatarilor de pretutindeni.

Asadar, direct in subiectul arzator. Din momentul in care i s-a permis sa foloseasca focul, probabil ca un premiu de consolare pentru pierderea paradisului vegetarian, omul a inceput sa-si trateze hrana de zi cu zi cu o deosebita caldura. Nu ne-am priceput, vreme de cateva mii bune de ani, sa daruim alimentelor aceasta caldura, decat in trei feluri: prin aer (coacerea in cuptor), prin apa (in oale la fiert) sau prin grasimi (tigai, tuciuri… stiti voi, prajeli). De curand, foarte de curand, istoric vorbind, am invatat ca si lumina poate gati (microundele), dar asta este un alt subiect pe care il vom „articula” in viitor, tot in ciuda alarmistilor de serviciu.

La cererea si in interesul publicului cititor, vom diseca constiincios oricare dintre procesele termice descrise mai sus. Astazi vorbim doar despre prajit caci avem niste cartofi deosebiti de livrat. Motivul principal pentru care scufundam carne sau legume in grasimi fierbinti, dragilor, este viteza.

Timpul de preparare cel mai scurt se obtine cu grasimi fierbinti. De ce? Simplu. Elementar, am spune, daca reflectam o clipa. Temperatura maxima la care poate ajunge apa este doar 100 grade Celsius. Aerul cald din cuptor poate ajunge si la mai multe sute de grade, insa ii lipseste “lipiciul” la mancare. Adica, pe romaneste, gaz fiind, e cam usurel, nu are consistenta si, in consecinta, nu prea sta locului cand se fierbinteste. Deci e nevoie de timp mai mult pana sa-i imprumute din caldura sa, mancarii.

Grasimile, in schimb, sunt mari iubitoare de caldura. Iute se fierbintesc, iute se linistesc, cum suntem siguri ca stiti deja. Scufundarea bucatelor in ulei incins da rezultate rapide, crocante la exterior si moi, pufoase la interior. Pentru ca tot veni vorba despre textura de la interior. Va asiguram ca nu este absolut nici o diferenta intre interiorul mancarurilor prajite sau coapte in cuptor. Faceti probe si analizati atent, de nu ne credeti pe cuvant, dar va prevenim ca teoria noastra este probata si de bucatari si de profii de chimie si de termodinamica.

Diferenta intre gatitul cu aer cald, la cuptor, si prajitul in baie de ulei este doar la suprafata mancarurilor. Crocantul cel delicios, crusta aurie perfecta, visata de orice bucatar, dar banuita si de toate relele de puritanii nutritiei. Cu ce este mai prejos sau mai presus crusta aurie obtinuta prin prajire de cea obtinuta la cuptor veti vedea in continuare.

Indata ce ajung scufundate in ulei incins, bucatele se trezesc imbratisate din toate partile de caldura sa. O fractiune de secunda mai tarziu si sunt inconjurate de bule de ulei ca intr-un adevarat jacuzzi. In aceste baloane de ulei, va spunem cinstit, sta si taina stiintifica a prajitului. Iata cum. Aceasta reactie “involburata” apare datorita contactului grasimilor cu moleculele de apa de la suprafata diverselor mancaruri ce fac obiectul experimentului. Astfel in fiecare bula se gaseste o picatura de apa fiarta (de caldura superioara a uleiului) si transformata in abur.

Stim ca apa si uleiul nu prea se impaca, si mai stim ca apa devine gaz (abur) la temperaturi peste suta de grade. Uleiul se incinge bine peste suta (stim asta, e incercata adeseori chiar pe pielea noastra) si astfel fierbe si evapora apa din imediata sa apropiere, uscand astfel suprafata mancarii. Tot aici, la suprafata, temperatura inalta topeste, caramelizeaza la propriu, zaharuri, proteine, amidon si tot ce-i iese in cale. Este important sa stiti ca aceasta crusta nu se formeaza imediat si ca in timpul prajirii se formeaza fisuri microscopice in bucatile de mancare, prin care o parte din apa din interior isi face loc spre afara, pana cand se formeaza stratul de “caramel” care apoi le astupa.

Reactiile care au loc la suprafata mancarii sunt factorul decisiv cand vine vorba de gustul cel mai bun. Ele sunt diferite de la o temperatura la alta si mai ales, de la un ulei la altul. Calitatile acestuia joaca un rol extrem de important in acest proces. Prima, si probabil cea mai importanta, este temperatura maxima la care poate ajunge. Sau punctul de fum, momentul acela care odata depasit poate transforma blandul ulei in combustibil adevarat. Urmatoarea pe lista este calitatea acizilor grasi care il compun. Saturati, mono si polinesaturati, Omega 3, 6, 9, oleici si linolenici si linoleici toti intra in hora noastra culinara. Urmeaza vitaminele si modul de fabricatie presarea, rafinarea etc.

Pentru fiecare dintre ele am scris si vom mai scrie in continuare sute de randuri pe blogul Spornicesc, pentru mai buna si mai inteleapta cunoastere a cititorilor nostri. Dar cum nimic nu se compara cu experienta directa, va invitam din nou sa gatiti cu noi (credeati ca am uitat?) reteta frantuzeasca de cartofi prajiti “Pommes Pont-Neuf” si sa ne spuneti apoi de-am avut sau nu dreptate sa va punem rabdarea la asa incercare.

Si daca veti dori ca totul sa iasa perfect, va mai dam un pont. Asul din maneca al bucatarilor profesionisti. Un ulei pentru adevarata performanta culinara. Deloc intamplator, ci calculat cu grija dinainte, a aparut in magazine un nou sortiment dedicat in intregime celor care iau in serios gastronomia. Se numeste Spornic Premium. Vine in sticle de un litru si il veti recunoasteti foarte, foarte usor dupa “crusta” aurie in care este imbracat. Este primul si singurul ulei 100% High-Oleic pe care l-au vazut rafturile romanesti pana acum. Detaliile complete le gasiti pe site, aici. Sau daca ne intrebati de vorba si-aveti si niste timp, pentru povesti.