Mancarea si moda ei

Mancarea si moda ei

Kale, quinoa, seminte de chia, lapte de migdale, capere, sirop de agave, goji, rucola. Nu trebuie sa fii vreun masterchef sau doctorand in botanica sa fi auzit de toate. Foarte probabil ca ati si gustat din fiecare in ultimul an sau doi. Sunt laudate si para-laudate pentru calitatile lor nutritive, se servesc cu emfaza ca inlocuitori ai zaharului sau lactatelor. Nu se stie exact cum, dar intr-un fel sau altul au ajuns pe buzele tuturor si prin toate paginile de retete cu pretentii.  Sa le spunem, pe scurt, alimente “la moda”.

Asta pentru ca in ultimii 10 ani, mancarea a devenit un accesoriu “cool”.  Coafuri moderne, pantofi eleganti sau tinute vestimentare dupa ultimul racnet al modei parca nu-si mai au rostul fara cea mai eleganta piesa: rezervarea la un restaurant unde se mananca dupa ultimele tendinte. Desigur, masa a fost dintotdeauna si in toate culturile un element social central, dar niciodata in istoria noastra nu a fost atat de semnificativa si de asociata cu statutul social al individului. De fapt, indraznim sa declaram ca astazi conteaza adesea ce se afla pe masa mai mult decat cine se afla in jurul mesei. Cat o mai dura oare  pana ajungem sa ne complimentam cu “Visiniul piureului de sfecla iti completeaza minunat tinuta”?

Nu zice nimeni sa nu stii ce-i acela chutney de mango ori sa eviti preparatele gourmet in favoarea ciorbei de perisoare. Sustinem varietatea, cunoasterea si placerea gustului in toate formele sale. Uneori inlocuim salata verde de pe platourile cu aperitive cu o mana de frunze buclate de kale sau rucola, alteori ne trezim cu un mic dejun vegan cu seminte de chia, lapte de migdale si goji. Nu-i nimic daunator in asta, dar parca incepe sa semene a snobism cand ne luam prea in serios.

Amintiti-va, bunaoara, de reputatia pe care si-a castigat-o spanacul pentru concentratia mare de fier. Micii supereroi mananca tot spanacul din farfurie pentru ca vor sa ajunga puternici ca marinarul Popeye. Persoanele cu deficit de fier primeau, pana mai ieri, acelasi sfat , “consuma mai mult spanac”. Timp de un secol a fost spanacul un fel de rege al verdeturilor.

De fapt, frunzele din conservele lui Popeye contin mult mai putin fier decat se crede. Responsabil pentru raspandirea mitului nu e protagonistul unor desene animate, ci un reputat cercetator german. Intr-o lucrare stiintifica, acesta a plasat gresit o zecimala, multiplicand astfel de 10 ori continutul de fier al spanacului. Si vreme de 60 de ani, pana in 1930, nu a observat nimeni. “Legenda” a circulat linistita, oamenii s-au incolonat cuminti in spatele ei. La fel si cu fibrele, la fel si cu colesterolul.

Ce este esential sa cunoastem acum, aproape un secol mai tarziu, este ca niciun aliment nu face minuni, fie el spanac, sparanghel sau spaghetti.  Sanatatea sta in echilibru, restul este marketing. De pilda, Asociatia americana a plantei kale (da, exista!) a angajat o firma de PR pentru a populariza acest soi neobisnuit de varza, cu nimic mai breaza decat spanacul. Ba i-au mai si dedicat o zi doar a ei. Pe 7 octombrie este Ziua Nationala a Plantei Kale. Stima si mandria la ele acasa. Ar fi putut la fel de bine sa fie macris sau loboda. Dar asa e moda, fratilor, si moda-i parca sortita sa fie si un pic scandaloasa. Altfel nu se propaga, nu se ia. De retinut in loc de morala: suntem ceea ce mancam, iar uneori ca si in cazul hainelor, mancarea il face pe om. Il face mare. Uneori il face sa cante. Iar alteori sa danseze. Pe noi ne face sa scriem.

Facebookgoogle_pluspinterestby feather

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *