Arome de vacanta. Sufletul Olteniei.

Arome de vacanta. Sufletul Olteniei.

E sezonul in care toate au gust. Gust dulce ca la Dabuleni sau gust acru ca zarzarele si agurida. Usor iute, ca de praz, sau mieros si fructat ca o lingura de chiselita. Pe pamanturi inzestrate cu soare dogoritor, au dat deja in parg rosii tuguiate in forma de inima, ce ascund o dulceata insinuanta care-a fermecat pietele din toata tara. Acesta-i gustul verii “made in” Oltenia.

Ca sa-ntelegeti cum au ajuns oltenii un neam de sine statator, creator de gusturi unice, si inainte de a trece la povestile culinare de sub Carpati, trebuie sa patrundeti macar o parte din spiritul acestor oameni, insufletit si tumultuos ca Oltul la furtuna.

Ce facura, ce nu facura oltenii, a inteles toata lumea ca ei sunt oameni hotarati si cu ambitii inalte. Mai inalte chiar decat gardurile moldovenilor si portile ardelenilor. Cum ajung sus  – “aicisea” e partea interesanta. Pentru ei exista un singur drum care duce “sus” si-acela-i pavat cu rasete, haz si voie buna. Oltenii nu-s prieteni cu lacrima, ci cu zambetul. Dac-ai luat in deradere umorul lor, le-ai iesit de la inima. Macar pentru o vreme, ca oricum supararea nu face casa cu olteanul.

N-ai sa gasesti in toata tara atata pofta de ras, atata veselie si autoironie curata. De exemplu, geanta cu praz a lu’ Nea Marin a devenit simbolul oltenilor de pretutindeni,  motiv de mandrie si element distinctiv intre toate regiunile tarii. SFANTUL  Amza Pellea, asa auzi de la Gorj pan’-aproape de Teleorman si oriunde gasesti suflet de oltean. Si daca nici oltenii nu se mandresc cu comorile si mostenirea  lor…

In toata voiosia si exuberanta lor, oltenii au mereu ceva sa-ti spuna. Si o fac cu o sinceritate debordanta care, uneori, ai impresia ca se pierde printre atatea cuvinte. Daca te dusasi la ei, daca gasisi Oltenia profunda, e bine sa ai la tine un dram de rabdare, macar pana descoperi primele taine ale graiului lor iute. Vei fi rasplatit negresit cu tuici parfumate si vinuri acrisoare, de-ti vine cheful de vorba si rasete si devii, pentru scurt timp, unul de-al lor.

Sinceritatea, ospitalitatea, prietenia lor nu are, sa stiti, caracter sau influente religioase, ca-n Bucovina sau in Maramu’. E mai degraba o datorie fata de ei insisi, de natura lor morala decat fata de divinitate. Cu cerescul, oltenii au alta randuiala. Toate treburile de zi cu zi se fac cu credinta nestramutata ca tot ce se intampla pe pamant se desavarseste in cer. Pluteste peste tot tinutul un parfum de ulei ars si tamaie. Obiceiurile crestine, superstitiile si ritualurile ramase in viata satului din timpuri stravechi se indeplinesc  cu solemnitate si exigenta, sa nu care cumva sa tulbure ceva rostul sacru al lucrurilor.

Sa patrunzi spiritul Olteniei inseamna sa descoperi un univers nepereche al oamenilor vioi, temperamentali, pasionali. In bucatariile oltencelor se ghicesc aceleasi calitati, dupa randuiala, dupa retetele propri si felul lor de-a gati. Oltencele nu fac compromisuri, ele fac mancare buna. Ce-nseamna asta, va povestim cu lux de amanunte si cu retete autentice in articolul imediat urmator din colectia Aromelor de Vacanta. Si cu, si fara praz.

Facebookgoogle_pluspinterestby feather

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *