Delicii cu suflet

Delicii cu suflet

Ați auzit de bunăseamă că ingredientul principal la orice bunătate care iese din bucătărie este dragostea. Adică buna plăcere a gospodinei, bucuria și gândurile ei iubitoare pentru cei care-i gustă bucatele.

Când ești copil, aproape că tot ce iese din mâinile și din bucătăria ei are formă de răsfăț, de cadou gastronomic sau pur și simplu de alint. Aromele copilăriei, mai cu seamă cele dulci, ni se întipăresc în minte definitiv, iar în inimă și mai și. Trebuie doar să le rostească cineva numele și bucuria-i gata.

Poate credeți ca exagerăm un pic, dar haideți să încercăm câteva: poale-n brâu, lapte-de-pasăre, minciunele, scovergi, alivenci, cornulețe. Evident că-n fiecare casă sunt și altele. Cu denumiri fel de fel, alintate în fel și chip, iubite și adorate la orice vârstă.

Există, cum altfel, și locuri minunate care doar cu asta se ocupă. Patiserii franțuzești, cofetării una și-una și delicaterii extravagante greu de întrecut în dibăcie, cu rezultate incontestabile în materie de deserturi. Nu vrem să le scoatem din socoteală. Nu. Au si ele rolul și rostul lor.

Și nu zicem că oamenii de-acolo nu pun suflet în ceea ce fac. Doar că, sigur, nu ne știu nouă, fiecăreia/fiecăruia dintre noi, numele, poftele, mofturile și plăcerile. Și de-aia, pentru că nu-s făcute cu dedicație, tragem noi concluzia că le lipsește ceva.

Ingredientul principal, de care pomeneam la început, trebuie sa aibă ˝adrisant˝. Musai ca gospodina să poarte pe cineva in minte când gătește. Bunica face scovergile alea care-i plac lui Matei. Mama, la zile mari o răsfață pe Diana cu lapte-de-pasăre iar cozonacul mătușii Violeta conține numărul exact de stafide și precis cantitățile de rahat și cacao pe care unchiul Vasile le ține minte de când a fost prima dată în casa ei s-o ceară de la părinți.

Povestea bunătăților gătite cu suflet e nesfârșită, suntem siguri. Iar la noi, la români, din fericire, tradițiile sunt încă vii, se gătește mult acasă, cu patimă și cu nesaț. Cu dragoste pentru ai noștri. Cu sentimentul că orice ai face, oriunde te-ai duce, ai pe post de rădăcini vii măcar denumirile astea alintate, cu care ai crescut: ciorbiță, bulz, balmoș, tocăniță, borș, tochitură, gogoși, plăcinte, papanași, sarmale sau cozonaci.

Oricum le-ai aduna, alătura, amesteca obții același univers minunat căruia oamenii obișnuiesc să-i spună simplu ACASĂ.

Pentru ca toate acestea să trăiască la nesfârșit în bucătăriile noastre și pentru ca bucuria adevărată să însoțească mereu meșteșugul gătitului, am scris și descris din suflet, cum ne-am priceput mai bine, acest colț de lume (virtuală) închinat vredniciei și sporniciei gastronomice românești. Pentru că aici este a-casa lui Spornic.

Facebookgoogle_pluspinterestby feather

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *