Mai sus de Draghia si pana in Tisa, acolo unde se agata harta in cui, gasesti, de cauti cu mintea treaza si inima curioasa, un tinut magic unde legendele se nasc din firea locului si-a oamenilor. Povestile localnicilor despre uriasi care stapaneau tara aiasta in vremuri de demult, despre o nimfa a padurilor irezistibila, cu glas si cantec ademenitor, despre comori tinute si pastrate de draci in inima pamantului umplu serile in jurul focului sau la gura sobei. Dupa anotimp.<\/p>\n
Povestile cu talc spuse cu un grai \u201camanat\u201d, anevoios uneori celor neinitiati, sunt fibrele nevazute ale culturii morosenilor. Se mai gasesc alaturea si influente sasesti, ucrainiene si mai ales maghiare care s-au topit cu timpul in graiul si obiceiurile lor. Vremuri bune si rele au trecut si peste moroseni cu aceeasi forta cu care au trecut si peste ceilalti. Ei au ingenuncheat\u00a0 insa cu un singur picior in fata istoriei, nu cu amandoua. Cu o indaratnicie proverbiala, morosenii nu au renuntat la obiceiurile stramosesti si au pastrat mandri mostenirea bunilor si strabunilor lor.<\/p>\n
In Maramuresul rural, timpul nu pare a se masura in zile si ani, ci in posturi si sarbatori, in vremuri de rugaciune si serbari dedicate mestesugului si indeletnicirilor campenesti. Si-apoi, toate aceste ocazii sunt marcate, cum altfel, de bucuria meselor indestulate in jurul carora graviteaza toata intreaga lor cultura, cu datini si pofta de trai bun si cuminte asezat in valorile lor de oameni liberi.<\/p>\n
De pici la ceas de sarbatoare intre ei, vei afla ce inseamna si de unde se trage vestita ospitalitate ardeleneasca. A fi gazda este pentru ei o indatorire sacra, aproape ritualica. Oaspetelui i se da locul de cinste la masa si se inchina in sanatatea lui un pahar din cea mai buna horinca facuta in casa. Obiceiul spune ca gazda trebuie sa bea primul pahar pentru a atesta in felul acesta calitatea licorii. Caci ce iese din mana lor e musai sa fie perfect. Lucru de mantuiala si traba la jumate la ei nu gasesti.<\/p>\n
Se zice ca musafirul primit in casa morosanului si omenit cu bucatele sale n-o sa mai vrea sa plece. In locul fineturilor si a gatelilor sofisticate cu arome subtile, in casa satenilor veti gasi mai degraba blide cu gateli cinstite, pentru oameni cu greutate si la stat, dar mai ales la sfat. Ceea ce la moroseni se cheama aperitiv e o masa indestulata pentru oaspetii straini de loc. Gasi-vei pe masa hrenzelele<\/a>, chiftelutele de cartofi rasi, fripte in ulei, ce sunt deschizatoare de ospat, langa placinte dospite, cu varza si ceapa calita<\/a>. Insotite, se intelege, de branzeturi si carnati afumati, de toba si caltabos – botezat \u201cmaios\u201d de influentele maghiare-, si de mamaliga. Desigur, cu slana tata si ceapa mama.<\/p>\n O mie si una de cuvinte prea neincapatoare pentru toata truda morosencelor in bucatariile lor se vor gasi intr-un articol imediat urmator din aceeasi colectie. Retete si desfatari cu gust bun si parfum de brad si codru verde ca-n povestile cu Pintea Haiducul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"