Pentru morosan, sa poarte titlu de gazda, e lucru mare, fiindca e cert ca sfintii i te-au adus in prag. Pentru ca legaturile lor cu cele sfinte sunt simple, imediate si foarte la indemana. In randuielile lor de zi cu zi, in discutiile obisnuite, pana si in vorbele grele, de ocara, Dumniezo\u2019 cu raiul si ingerii sai au rol principal. Mai aproape de cer ca nime\u2019 sunt toti si toate in Maramu\u2019 si cand ii auzi vorbind de Cel de Sus vei crede ca-i Unul de-al lor. Ca d-aia au bisericile turlele ascutite infipte parca-n cer si tot d-aia portile de stejar se sculpteaza in nopti cu luna plina… sa purifice bataturile de relele lumii. Iar cand timpul va fi nevrednic de morosan si s-o termina, cu cruci albastre si-n versuri vesele (ca la Sapanta) si-or zice of-urile cele lumesti si nelumesti pentru ca cei ramasi sa ia aminte ca viata fara bucurie e ca nunta fara toba.<\/p>\n
Bucatele de pe mese, vegheate de sfintii din icoanele pictate pe lemn, tot de Sus sunt randuite. Si tot acolo vor merge si multumirile oaspetelui ce se dau mai departe lui Dumnezeu, de catre gazda, pentru toata mancarea si veselia ospatului. Buna randuiala din casa se vede si-n asezarea atenta a blidelor si bucatelor de pe mese. Asa au fost invatate de mici morosencele, sa tina masa indestulata ca sa le dea Domnu\u2019 barbat bun, cu rost la treaba. Harul culinar al femeilor e si dovada vredniciei lor de a creste copii si a tine familia unita.<\/p>\n
In Maramu\u2019, mancarea se gateste dupa alta socoteala decat cea mai din sud. In cratitele socacitelor, cum li se zice bucatareselor, nu ai ce cauta, sa nu le strici rostul sau sa le grabesti. Gatitul morosenesc e parte dintr-un ritual misterios, al rabdarii si al devotamentului, pazit de veacuri din mama-n fiica. Pana sa ajunga de maritat, morosencelor li se impartasesc tainele bucatelor traditionale. De exemplu, sarmalele – si nu sarmalutele – se umplu cu porumb macinat (caruia ii zice pasat) si cu bucatele de ciolan de porc afumat, langa slana si ceapa rosie stau mereu pirostele – un soi de coltunasi umpluti cu branza, la tocanita de jumari sau la papricasul unguresc se da \u201ccolesa\u201d in loc de paine. Asa ii zic si ciobanii din vaile Izei si ale Viseului, mamaligii, din care, la ei la stana, prepara pentru drumeti vestitul balmos<\/a>.<\/p>\n \u201cLa dulce, neintrecute!\u201d se lauda morosencele. Cand te indeamna stapana casei la coltunasi cu lictar, sa-ti pui in farfurie cu unul mai mult decat crezi ca poti manca. Lictarul este magiunul cel mai bun de prune pe care barbatii il intind si pe scrijele de colesa rece. Se pune in gogosi si in cornulete de cate-o suta de bucati sa nu zica cineva ca nu i-a ajuns. De cum dau fructele varatice in livezi, in toate bucatariile se pregatesc gomboti, galuste cu prune sau caise, tavalite prin pesmet prajit cu zahar si scaldate in smantana dulce. Iar daca te gasesti in zona in ajun de Santadrei, vei afla ca atunci se coc turte dulci cu miere si uneori impodobite cu nuci, ca sa le manance fetele de maritat in seara de sarbatoare si sa-si viseze ursitii.<\/p>\n Ca-i vreme de sarbatoare sau nu, pe maramureseni tot asa ii gasesti, prinsi in jocul vorbelor blande despre sfinti si istorii vestite si stand in jurul unor bucate simple, cu parfum arhaic. Iar la ceas de seara, cand timpul se ingaduie sa curga mai domol si cand te vei gasi omenit regeste si cuprins de aburii horincii margelate, atunci vei fi patruns intelesurile traiului morosenesc si-ai sa pricepi ca Maramuresul este el tot o mare sarbatoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"