Trei zile pana la Ignat. Se ascut cutitele, se pregatesc oalele, se arvuneste mesterul macelar daca nu e vreunul prin casa sau prin vecini. Bucatariile si camarile sunt cuprinse de forfota si griji. Copiii alearga pe la bacanii dupa mirodeniile ce nu ies la inventar.<\/p>\n
La oras, Ignatul nu este vizibil, este latent. Pentru unii, ziua asta aduce nostalgii cu iz de sorici proaspat si cald si miros piperat de tuica fiarta. Pentru altii, cu radacini mai verzi in satul romanesc, inseamna pregatiri de voiaj: anvelope de iarna, antigel, ultimele revizii la motor.\u00a0 Sa te lase masina inainte de taiatul porcului este o tragedie cu consecinte grave. Bagaje, oale, borcane, caserole, damigene curate. Toate goale. Vor pune portbagajul pe roti, la intoarcere.<\/p>\n
Fiecare are grijile lui. Noi pe ale noastre, cu colectia de retete pentru masa de Craciun. Taiatul porcului este, la noi, poate cea mai ampla desfasurare gastronomica a anului. Nici nu stii de unde sa incepi cu scrisul bucatelor ce rezulta din “exponat”. Asa-i zicea un clasic porcului, ingrasat temeinic, la standarde romanesti, pentru sacrificare. Caci puse la un loc, toate subiectele gastronomice ce insotesc mult-prea-familiarul porc si momentul sacrificiului sau, ar alcatui, intr-o forma redusa, simplificata, un tratat de dimensiunea dictionarului explicativ al limbii romane.<\/p>\n
Departe de a fi descurajati de amploarea cercetarii, dar realisti cu privire la rabdarea cititorului, am ales, dintre toate preparatele, doar doua: fripturile si carnatii. Sa nu credeti ca nu am aprecia in aceeasi masura pe vreunul din celelalte: toba, lebar, sangereti, jamboane sau piftii. Dar pe Masa de Craciun fripturile constituie pilonul central, miezul din nuca. Celelalte doar o incadreaza frumos, pregatind parca terenul pentru macelul culinar. Iar daca vorbim despre carnati, este pentru ca nu poti sa nu remarci cata energie, cat orgoliu, cata pasiune declanseaza prepararea lor.<\/p>\n
Nu stim daca in lumea asta mare, o mai fi vreo natie care sa livreze spre consum, o asa mare diversitate de gusturi si arome, de forme si texturi, de denumiri si povesti pentru un singur preparat. Aproape fiecare zona are reteta proprie.\u00a0 Gasesti carnaciori oltenesti, virsli de Hateg, carnati de Bihor, babic si ghiudem dobrogean, carnaciori de Bran, trandafiri, cabanosi, carnati sarbesti, ardelenesti si unguresti, de la Sibiu, din Maramures, din Bucovina si, la urma, dar cu siguranta undeva in varful topului, vestitii carnati de Plescoi.<\/p>\n
Afumati, fierti, uscati sau proaspeti, maturati in incinte bine aerisite sau innobilati cu mucegaiuri fine, carnatii au certa valoare de sinteza a preferintelor culinare ale locului de unde provin. In plus, poarta in retetele lor, pastrate de veacuri cu grija, si reflexii culturale ale obiceiurilor de demult. Veti sti, de exemplu, ca un amestec de carne de capra si oaie vine din locuri inalte, umblate de ciobani, sau ca rosul de paprica dulce e din obraz de morosanca luat, ca de-i subtire rau, e oltenesc, de-i tare si patrat e dobrogean, iar de-i turtit si afumat, de la Buzau.<\/p>\n
Restul povestii cu reteta noastra speciala de carnati, va fi maine, la colectie, pe site. Ca de obicei, de citit, dar si de gatit, de-oti avea chef de un metru doi de experiment nou si delicios.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"