Fiecare oras are misterele lui. Alei ascunse si strazi aglomerate. Oameni si povesti. Parcuri, biserici si repere cu istorie. Ele trebuie toate descoperite pentru a intelege frumusetea dezordonata a unui oras ce vibreaza zi si noapte, neoprit. Ca sa cunosti un oras trebuie sa te avanti printre casele agolmerate. Printre strazile ce curg intortocheat si printre oamenii ce merg cu scop pe undeva. Sa-I simti cum pulseaza in jurul tau la fiecare pas, sub rotile masinilor si in glasurile difuze ce strabat peste strazi. Sa ii cunosti toate drumurile precum iti cunoasti fiecare linie a fetei. Si sa-l iubesti asa cum e, nebun si agitat.<\/p>\n
Dar un oras nu se ofera oricui. Se arata numai celor dispusi sa il cunoasca. Si chiar si atunci cand crezi ca l-ai cunoscut cu adevarat, mai scoate de prin cotloane ascunse, fatete noi si locuri neumblate. De aceea el trebuie luat la pas cu merinde pregatite de acasa. Trebuie sa ii dedici zile si zeci de mii de pasi si abia atunci o sa-ti arate ca frumusetea sa sta in usurinta cu care le inglobeaza pe toate. Urate si frumoase.<\/p>\n
Bucurestiul se deschide celor care isi manca pranzul cu el. Celor care ii asculta zgomotele si linistea. Celor care pregatesc degraba o salata stropita cu ulei de floarea-soarelui si merg sa o manance in Cismigiu. Celor pentru care un sandvis e mai gustos atunci cand e savurat pe acoperisul Muzeului National de Arta Contemporana, privind parcul Izvor. Celor care aseamana nebunia intersectiei de la Unirii cu uleiul involburat din tigaie. Celor pentru care toate partile frumoase ale orasului se aleg de cele urate precum se alege untdelemnul de apa.<\/p>\n
Daca ii intri in gratii, Bucurestiul iti arata ca cea mai buna pizza se poate mananca pe banca in parcul IOR. Ca pe treptele Muzeului de Istorie te bucuri si de frumoasa cladire CEC si de gogosile infuriate in ulei fierbinte. Ca Piata Romana e chiar incanatatoare cand bei cu ea un suc de portocale. Si ca Herastraul are mai multi copaci decat incap seminte pe o planta de floarea-soarelui. Si parca si fructele de vara prind aroma de vacanta cand le servesti la ceas de seara in fata Ateneului. Sau cum o simpla portie de bruschete gratinate cu rosii proaspete si cativa stropi de ulei bun, iti cad mai bine cand le degusti pe malul Dambovitei. Ca in cartierul evreiesc te poti plimba printre case vechi, savurand placinte proaspete. Ca deserturile sunt mai dulci cand mergi pe Matasari si ca, printre blocurile inalte, e loc si de gustat dintr-un covrig cu mac. Orasul te cheama sa te pierzi pe strazi muscand din mic-dejunul pregatit cu spor. El iti arata toata istoria interbelica scrisa pe fatade imbatranite si ca la fiecare geam sta o poveste despre Bucuresti.<\/p>\n
Invita-l la masa intr-o zi si o sa-ti arate strazile si oamenii lui. Imparte-ti bucatele cu parcurile si bulevardele lui si o sa-i afli toate tainele. Strabate-i aglomeratia printre masini si trotuare arhipline. Ofera-i timpul tau si miile de pasi. Cunoaste-l indeaproape si ai sa vezi ca Bururestiul e o tocanita de suflete si povesti, o supa bogata cu gust dulce-acrisor. Si odata ce i-ai prins gustul, nu te mai poti satura de el.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"