Lasata secului incepe in lunea dupa Duminica Tuturor Sfintilor, la sase zile dupa Rusalii si marcheaza miezul verii agrare, adica inceputul secerisului. La drum de seara incep sa apara \u201cluciri plapande\u201d printre ierburi. Semn ca am intrat in postul Sanpetrului. De pe la cei batrani am aflat de povestea licuricilor, nascuti din scanteile iscate de pocnetul biciului Sfantului Petru, ocrotitori ai celor ce ratacesc pe drumuri de munte si prin paduri umbroase. E vremea cand tac si cucul si privighetoarea din cantat, pesemne ca tin si ei un fel de post. E vremea cand parca iti vine firesc sa fii mai cumpatat.<\/p>\n
Si nu-i vorba de cumpatare in ale muncii, ca doar ogorul n-asteapta sa treaca postul, ci de mai multa bagare de seama la ce gandim si cum ne purtam. Dar mai ales la ce mancam. Cand esti in post n-ar trebui sa ai ochi pentru carne, pentru lactate, oua si peste. Cam pentru toate acele lucruri care iti dau vigoarea in restul zilelor, sa treci peste toate bunele si relele vietii. Si-apoi pentru un \u201ccarnivor\u201d adevarat, e greu sa te deprinzi cu gustarile usoare, ce le-ai mancat si in jumatate de ora ti-e iarasi foame. Dar pentru asa pricina, s-a inventat un leac. Venit de departe, de prin Asia, sub forma unei plante deopotriva ridicata in slavi de unii si criticata in amanunt, de altii. Iubita la culme de vegetarieni si comentata cu jumatate de gura de carnivori. E clar, de-acum ca vorbim de soia. Planta cea mai iubita de asiatici si chiar declarata sacra, cu mai bine de 5000 de ani in urma. E limpede, ca japonezii si chinezii au avut timp berechet sa se tot bucure de ea, ajungand chiar sa o alinte \u201ccarnea fara oase\u201d sau \u201cvita chinezeasca\u201d. Dar mai tarziu, a ajuns si pe la noi, cu toate ca abia prin secolul 19. Si chiar de o cultivam si noi de ceva vreme, oamenii tot nu s-au deprins prea bine cu ea. Poate doar grupuri razlete de vegetarieni si de vegani, inamorati de tot ce iese din pamant si nu prea multi din categoria celor care sunt mai atenti la sanatate. Sa fie de vina gustul?<\/p>\n
Daca o fi sa-i intrebam pe vegetarieni, soia e mancarea perfecta. Cu mai multe proteine, chiar si decat carnea, gustoasa si nemaipomenit de generoasa cu felurile de preparare. Schimbatoare cat sa fie mereu noua, o poti manca sub forma de seminte, snitel, friptura, tofu sau chiftele. Te gandesti poate la un carnacior de soia, rumenit in cativa stropi de ulei. Sau poate la vreo salata combinata cu celebrul sos de soia, recunoscut pe intregul mapamond. Mai zic ca e intesata cu vitamine si chiar de ajutor pentru sistemului imunitar.<\/p>\n
Cu gustul insa, zic \u201ccarnivorii\u201d, iti trebuie timp de acomodare. Si ce-ar parea un rasfat pentru un vegetarian, se poate sa fie un supliciu pentru ceilalti. Majoritatea iubitorilor de carne simpatizeaza un alt fel de preparate. Ospaturi generoase dupa care abia te mai ridici de la masa. Bunatati cu piele crocanta si cu ceva mai multa savoare. \u201cLeguma de Ignat\u201d, ii zic unii, convinsi ca cea mai buna leguma, e porcul.<\/p>\n
Si ca sa dezlegati misterul, ar merita macar acum in zilele de post sa o incercati. S-ar putea sa va placa chiar si sa o treceti pe lista ingredientelor obisnuite din bucatarie. Ba chiar ati putea sa ii pacaliti si pe cei ai casei cu cate-un preparat, ce pare a contine carne. Si-apoi, luati aminte de la un vegetarian declarat, e buna macar din cand in cand, cate o dieta cu soia. Ca se ingrijeste de vasele sanguine si artere, precum ii ocrotesc licuricii Sanpetrului pe cei rataciti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"