Categorie: Reteta

Bors pescaresc. Ca-n delta.

Inainte de a purcede la gatit va poftim sa aveti in vedere cateva chestiuni ajutatoare in intelegerea acestui preparat, pe care le-am aflat de la surse de mare incredere (pe gustatelea, adica), chiar din Delta. Principii pescaresti, fundamentale, fara de care nu-ti poti bucura pe deplin foamea de cunoastere a Deltei si setea de intelepciune culinar-pescareasca.

Primo. Sau despre compozitie. Borsul pescaresc cu adevarat trebuie sa adune in hora infierbantata cat mai multe tipuri de peste, impartite de la inceput in clase sociale, in pesti mari si pesti mici. Ca intotdeauna, cei mici vor duce greul fierturii asigurand consistenta si aroma baii in care cei mari se vor desfata pana la deliciu, in final.

Secundo. Sau despre tehnica si tactica. Ceaun de fonta pe pirostrii si foc de lemne, iute mai la inceput si domol pe urma, sunt garantiile certe pentru aprecierile de tipul “inegalabil”, “spectaculos” sau “simfonic” rostite de consumatori. Alta regula-secret-schepsis este formula “la o parte apa – doua parti peste”, valabila in orice situatie.

Tertio. Sau acordul fin. Daca sunt la indemana legume de toate felurile, se numeste ca e bors de boieri si se face in casa. Daca-l faceti pe balta cu ce s-a prins in undite sau plase, musai sa aveti macar cateva din cele ale pamantului: o ceapa-doua, trei cartofi, usturoi, ardei iute si in mod esential, implacabil leustean. Modul de servire este un adevarat regal al Deltei. Pestele se scoate din zeama si se consuma primul cu legumele fierte. Zeama delicioasa se soarbe la final printre aplauze.

Ingrediente (pentru indestularea a 4 persoane): 2,5 – 3 kg de peste (cat mai variat), 2 cepe mari, 1 telina, 2 morcovi, 3 cartofi maricei, 2-3 ardei grasi, 1 kg de rosii, 2-3 tulpini telina, patrunjel, leustean din belsug, 1 capatana de usturoi, ardei iute, 2-3 linguri de ulei Spornic La Toate, sare, otet.

Timp de preparare: 60 minute
Grad de dificultate: Mediu

Cu focul bine facut crescand sub ceaun, tocati marunt ceapa si lasati-o sa se caleasca un pic in ulei fierbinte pret de un minut doua, apoi adaugati 2-3 litri de apa (care o sa mai scada pana la final) si cele ce cresc in pamant, tocate marunt sa se patrunda repede si sa se confunde cu fiertura. Apoi se adauga pestisorii cei mici (rosioara, platica, oblete, carasei, bibanasi, caracuda etc) curatati de solzi si maruntaie. Atentie, nu se scot branhiile si mai ales nu se dezoseaza nicicum. Se lasa la fiert pana nu se mai pot identifica ( cca. 10-15 minute). Se adauga rosiile (lasate putin in spuza focului sa se curete mai usor decoaja) si ardeiul gras taiat cubulete si se mai lasa la fiert vreo 5 minute. Se scot apoi cu pricepere si cu ajutorul unei linguri, bucatile de peste mic (sa nu se destrame de tot) si se adauga pestele mare (stiuca, biban, somn, crap, platica). Intr-un sfert de ceas ar trebui ca opera sa se apropie de finalul glorios. Se adauga la sfarsit usturoiul tocat cat se poate de mic, ardeiul iute, copt un pic in jar si se potriveste de sare. Se drege cu otet dupa gustul fiecaruia.

De ce iubim salata de vinete

Tare-am vrea sa-l cunoastem pe acela dintre voi care poate zice ca n-a gustat in viata lui salata de vinete. Si daca chiar l-om gasi (desi avem atatea indoieli!), ne-am dori sa-i explicam cum sta treaba cu vinetele coapte si maruntite, frecate asa, caldute, cu ulei si ceapa si intinse pe pita proaspata. L-am chema in bucataria noastra si i-am pune in fata deliciul copilariei noastre, a tuturor, langa rosii de gradina si branza proaspata, si i-am spune cam asa:

Diminetile de vara, de acum multi ani, cand ai zice ca nu depaseam un metru inaltime si ne ardea numai de joc si joaca, erau adesea cuprinse de mireasma vinetelor coapte. De ne gaseam in curtea unchiesilor si matusilor de la tara, descopeream cu rapiditatea unui pradator infometat jaratecul si stiam ce va urma. Unchiesul instala peste jar un gratar improvizat, ale carui bare pastrau ramasitele legumelor parjolite cu cateva zile in urma, si il umplea cu vinete mai suple sau mai grasulii. Se-ncingeau si sfaraiau de nerabdare (ca noi toti) pana cand le adunam una cate una si le decojeam langa un castron cu apa rece de fantana. Si ce distractie se pornea, caci nimeni nu purta grija bratelor ude pana la cot ori a tricourilor patate. Cand terminam treaba, cu chiu, cu vai, caci pe parcurs ne mai pierea cheful, maini dibace de matusi ori bunici luau vinetele si le marunteau zgomotos cu cutite pe care nu puneam noi mana niciodata. Le puneau sare, solzisori de ceapa si ulei de floarea-soarelui si le amestecau de mama-focului, pana erau totuna. Iar noi asteptam cu mainile intinse si cu felii de paine prajita, sa ne infruptam din salata calduta, cu gust de vara.

I-am zice gustul copilariei, dar ne-ar sari lumea-n cap, ca prea multe mancaruri au asemenea insemnatate in existenta noastra. Adevarul este ca aroma vinetelor coapte continua sa ne inunde simturile, vara de vara, de cand eram copii pana avem copii. Astazi coacem vinetele la cuptor sau pe plita, la aragaz, le dregem cu maioneza  sau cu sosuri de mustar si iaurt sau le amestecam cu pasta de susan si le intindem pe lipii, sub numele oriental de baba ganoush. Le asezam pe mesele de sarbatoare sau le transformam in mic-dejun delicios, le servim ca aperitiv si ne trezim ca nici n-am vrea sa mai ajungem la felul principal.

Unt din seminte de floarea-soarelui

N-am vazut pana acum om care sa nu inghita in sec la auzul cuvantului “unt”.  E atata voluptate ascunsa intr-un cuvant, ca nu se poate sa nu-ti zboare gandul la desfatari culinare, calorice ce-i drept, dar delicios de ispititoare. Alternativa romaneasca a untului de arahide.

Ingrediente: 1 kg seminte floarea-soarelui, 30-60 ml ulei Spornic la Toate, 20 g miere, 4 g sare

Timp de preparare: 10 minute
Numar portii: 6, 80g/portie
Grad dificultate: redus

Untul de floarea-soarelui se face intr-o clipita si e un deliciu neobisnuit pentru toti ai casei. Incepeti treaba cu incalzirea cuptorului la 200 de grade. Puneti semintele curatate si nesarate la prajit, ca sa elibereze uleiurile naturale. Lasati-le cam 10-15 minute, pana ce prind culoare aurie si apoi mutati-le intr-un blender. Lasati-le cateva minute la viteza maxima. Cand incep a se transforma in faina adaugati treptat uleiul, pana ce capata consistenta dorita. Lasati la blender inca 2-3 minute, dupa care turnati mierea si sarea. De acum amestecul incepe sa prinda o textura cremoasa, asemanatoare cu cea a untului de arahide.  Mai lasati cateva minute la pasat, apoi degustati. Daca-l vreti mai dulce sau mai sarat e treaba de gust personal si puteti ajusta cu miere si sare. Unii pun in compozitie si unt de arahide sau o banana coapta bine, pentru o textura mai fina si o aroma speciala. La final, il depozitati intr-un borcan cu inchidere ermetica si poate sta la frigider chiar si o saptamana, asta daca rezista poftelor. Il puteti folosi ca baza pentru fursecuri si halva, dar merge de minune si cu paine prajita si gem, la micul dejun sau ca gustare intre mese.

Placinta cu ceapa

Cu ardoare ne zboara gandurile la o ultima dospeala inainte de marea dezmortire a primaverii si a pamantului, o placinta care sa-ncalzeasca toata casa, ca-n toiul unui Brumar grabit si cam infuriat. Insotitor special al mesei sau chiar masa in sine, placinta cu ceapa calita seduce si se duce repede, fara vreun flamand lasat in urma. Poate doar un pofticios cu burta plina ce-ar mai fi vrut “o ultima imbucatura, asa, de pofta…”

Pentru 4 portii, 150g/portie
Timp de preparare: 70 de minute
Grad de dificultate: redus

Aluat: 250 gr faina alba, 1/2 plic drojdie uscata, 1 lingurita rasa zahar, 1/2 lingurita sare de mare, 170 ml apa calduta, 2 linguri ulei Spornic La Foc Mare
Umplutura: 3-4 cepe, 2 linguri de ulei pentru calit, bulion, sare, piper

Amestecati drojdia cu zaharul si o lingurita de faina, adaugati 100 ml apa calduta  si lasati sa dospeasca vreme de 10 minute. In movilita de faina faceti o scobitura in care puneti amestecul, framantati si adaugati restul de apa. Plamaditi aluatul pana-i ametit si se desprinde usor de pe degete si-l lasati la dospit cam o ora. Intindeti jumatate din aluat pe masa tapetata cu faina, puneti ceapa calita si bulionul si acoperiti cu cealalta jumatate. Puneti placinta intr-o tava tapetata cu ulei si dati la cuptorul incins la 180 de grade, vreo 30 de minute, pana se rumeneste bine. Iar de-i pofta prea serioasa, sfatuim sa se manance direct din tava!