Vinete coapte-n cuvinte

Nu stim cata lume se gandeste sa-i binecuvanteze cu multumiri pe cei care, purtati de valuri si de inspiratie, au adus minunatiile astea de legume din Lumea Noua pe Batranul Continent. Rosiile parfumate, ardeii de toate felurile si culorile si mult-prea-indestulatoarea vanata au venit pe mare, dintr-un tinut miraculos ce poarta azi numele de Mexic. N-au mai plecat de-atunci, ocupate fiind sa aseze culorile si aromele veseliei in toate oalele si cratitele bucatarilor de peste oceane.

Tot de-acolo au fost aduse cartoful, porumbul si floarea-soarelui de te intrebi azi daca se poate trai intr-o lume marginita aromatic de fasole, varza, napi si sfecla. Este o exagerare o sa ziceti si aveti dreptate. Aveam in portofoliu ceapa si usturoiul, mararul, patrunjelul si leusteanul, toate branzeturile si stiam face pastrama din orice fel de carne, iar painea noastra era cea mai alba dintre toate.

Revenind la sentimentul de recunostinta pentru veselia coloristica din oale si cratite, obtinuta prin jertfa tomatelor si ardeilor combinati in sosuri si tocanite multiculturale, o sa incercam sa dam un contur fin imaginii culinare a acestora, in bucataria romaneasca de sezon.

Rosiile cele tinere, ce n-au apucat sa-si descopere intreg potentialul cromatic, se invrednicesc sa umple borcane cu muraturi, celelalte, ajunse la maturitate, cu pretul propriilor lor seminte, se transforma in paste sangerii dulci acrisoare, cu consistente variabile de la o gospodarie la alta, dar botezate dupa moda veche frantuzeasca, bulioane.  Surata mai mare a rosiei, Vanata, caci ei ii este dedicat acest exercitiu literar-culinar, este vedeta sezonului. Frumusetii sale nu i s-au inchinat rauri de cerneala indigo, desi consideram ca ar fi meritat, fie si numai pentru rotunjimile sale proaspete sau pentru reflexiile de sidef ale pielii sale.

Oamenii au inteles rapid, prin experienta directa, ca vinetiul seducator aduce cu sine gustul amar ca durerea. Au adaugat si-n dictionare langa vanata si vanataie ca sa nu uite ca frumusetea are costurile ei. Doar trecute prin foc puternic se imblanzesc frumoasele vinete si isi arata intreaga lor voluptate. Nu iti vor trezi simturile prin arome explozive sau gust impetuos. Farmecul lor este discret si lenes, te bucura insinuant cu textura si capacitatea uluitoare de sustinere si completare a aromelor altor ingrediente mai obraznice, mai acide cum este ceapa, usturoiul sau ardeiul iute.

Se dezvaluie simplu in salate si elaborat in musacale, ghiveciuri sau tocanite. Pentru gospodinele vrednice, ele se pastreaza cuminti, in suc propriu, la borcane pentru tot anul care urmeaza. Au nevoie doar de un strat subtire de ulei fin sa le inveleasca si o baie fierbinte (bain-marie) pentru a se mentine in forma pana la urmatoarea salata.

Momentul ei de glorie, insa, este atunci cand umple aerul bucatariilor cu mireasma sa inconfundabila ce da adevaratul sens al cuvantului “copt” si cand in jurul ei robotesc multe maini harnice, ce le curata delicat de pielea arsa si le duc la banchetul legumelor sa se intalneasca cu prietenii, surorile si rubedeniile ei. Isi vor impleti aromele si texturile intr-un dans involburat si fierbinte ce le va lega destinele pentru totdeauna, intr-o poveste delicioasa ce poarta numele de zacusca.

by