De “Napustitul arietilor”

De “Napustitul arietilor”

In tinuturile mai inalte ale tarii noastre a cazut bruma peste gradini si culturi pentru a nu stiu cata oara. Tot mai dese sunt diminetile cu chiciura care ii surprind pe gospodari soptind: “Cand a trecut si anul asta?” In calendarele lor pastrate cu sfintenie stau sub cruce rosie zilele insemnate ale anului crestin. Sunt ferecate, stiti bine, cu traditii si obiceiuri plasmuite in sate uitate de lume si de timp. Acolo, unde viata de apoi e atat de pretuita, se savarsesc toate cu o mana pentru cei trecuti dincolo si cu o mana pentru cei ramasi.

In a opta dimineata a lunii lui Brumar, rasare un soare sfant pentru credinciosi, caci lumineaza una dintre cele mai importante zile de peste an. Cinstim soborul ingerilor si pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Oamenii pun stavila oricarei randuieli a casei, sa nu-i prinda ziua muncind, ca mare necaz se va abate asupra lor la capatul vietii. Asa spune superstitia. “Aici e mereu de muncit” este crezul satenilor, asa ca in sambata dinaintea marii sarbatori pregatirile nu mai contenesc. Cuptoarele coc paine de casa si se scot mere si nuci din beciuri sa fie date pomana pentru cei prea grabiti. “Mosi de Arhangheli” li se zice ofrandelor, poate ati mai auzit.

In zonele muntoase din Transilvania si Bucovina, veti gasi zilele acestea o expresie minunat de autentica a traditiei populare, pentru ca Arhanghelii sunt socotiti acolo patroni ai oilor si ocrotitori de stane. Berbecutii despartiti de oi, denumiti si arieti, se reunesc  in ziua ingerilor cu mioarele, intr-o nunta simbolica. Se cheama napustitul arietilor. E prilejul cu care bacii pregatesc de cu seara turta arietilor: o turta din malai sau faina de grau care se arunca intre oi odata ce si-au regasit perechile. Daca turta cade cu fata in sus, e motiv de mare bucurie in familia ciobanului, caci e semn ca toate oile vor avea miei la primavara.

Sa nu credeti ca se coace o singura turta in ajunul sarbatorii, ci doar una e sacrificata de baci ca sa prevesteasca fertilitatea oilor. La stanele din Bucovina, turtele contin malai, apa si sare si se folosesc pe post de paine la toate mesele zilei. N-ai zice ca-i mare lucru, pana ii vezi pe moldoveni cum le ung cu magiun sau le pudreaza cu zahar. Atunci ti-amintesti ca in Bucovina nimic nu-i ce pare a fi, ci toate-s mai placute, mai surprinzatoare si vai, mult mai gustoase decat ti-ai fi inchipuit!

Dincolo de Carpati, reteta difera, e ceva mai complexa, si ce bine!, ca in aste diferente sta bogatia noastra culinara. Ardelenii pun in turta si lapte covasit, si oua, si branza si neaparat o manuta de seminte de chimen. O potrivesc la foc domol si o dau apoi prin sosuri albe de smantana si mujdei, fix inainte sa isi bucure simturile. Clatirea de apoi a gatlejurilor cu un vin saltaret nu e recomandata, ci musai! Caci suntem in luna lui VINAR, cum i se mai spune lui noiembrie. E cert, l-au botezat asa ca-i timpul limpezirii vinului in butoaie si nu ca ar fi vremea de sorbit intruna. Dar, pe drept vorbind, cine-o mai sti? Si cui i-o mai pasa?

Facebookpinterestby feather

One thought on “De “Napustitul arietilor””

  1. SidySays…
    Replied on

    Tare-mi mai plac povestile astea ale voastre !
    Ca e vorba de…dovleac sau de aceste turte a ciobanilor….povestiti foarte frumos .
    Dar mi-ati dat si o idee minunata care trebuie incercata.Dar nu prea des…ca are multe calorii
    “..Ardelenii pun in turta si lapte covasit, si oua, si branza si neaparat o manuta de seminte de chimen. O potrivesc la foc domol si o dau apoi prin sosuri albe de smantana si mujdei, fix inainte sa isi bucure simturile…” cu siguranta voi incerca, sa vad bunatatea !

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *