Ce este postul si ce vrea “El” de la noi?

Multa lume incurcata in capcane moralicesti zilele astea. Oameni cuminti si de mult bun-simt se trezesc zapacind argumente si amestecand teorii, cand sunt intrebati de postesc au ba, in postul Craciunului. Lasa-vom la urma ce credem despre cei care, carcotind, se aseaza mental in lateral cu tema postului, racindu-si de pomana gura care, vezi bine, nu a cunoscut abtinerea la bucate dulci si vorbe acre, niciodata. Asa recunosti cel mai usor carcotasul, dupa cat de tare apasa limba sa, cu mandrie, pe acest “niciodata”.

Lasandu-i asadar la coada articolului, ne intoarcem iara cu fata la “drepti” si ridicam la fileu mingea fierbinte a incurcaturii in care ne pune postul Craciunului. Spre deosebire de celalalt mare post din primavara, acesta are mai multe dezlegari la bucate dulci facandu-l astfel parca mai usor. Si de tinut dar, in aceasi masura, si de incalcat. Caci daca mai raman bucate din ziua “dezlegata” si pentru urmatoarea zi, doar nu le-oi arunca, ca e pacat sa lepezi mancare buna la cos sau s-o dai la oratanii. Aceasta-i incurcatura si de-aci si intrebarea din titlu.

Pretentiile noastre nu sunt nici teologice, nici filosofice si nici nu incercam sa punem bazele vreunei statistici pe socoteala stimatilor nostri cititori. Ci doar sa ne luam la rost indoiala si sa ne lamurim, de-om putea, ce hrana e mai de dorit in farfurii cand asteptam cuminti Craciunul, dar (noi marturisim cinstit) si cu ce ganduri sa ne asezam la scrisul retetelor de pe blogul spornicesc. Caci cozonaci, fripturi si multe dulciuri ne incearca si ne incarca gandul, in fiecare zi ce se grabeste spre masa din Ajun.

Mai scriem despre post sau scoatem artileria grea de prajituri sa avem timp sa alegem si sa cumparam ce trebuie pentru spectacol? Nu stim ce ajutor sa dam. Pe vremuri, cand era lumea mai rara si cuviosenia, la orice poarta, rar gaseai om sa nu tina sfantul post. Miercurea si vinerea si in posturile cele mari, nu se simtea miros de carne gatita nicaieri. Femeile frecau cu cenusa fina toate lingurile de lemn si toate cratitele, cam cum se sterilizeaza azi orisice, sa nu pangareasca mancarea cea curata. Si nu oricum, ci cu inima plina de recunostinta, caci mancarea era vazuta ca un dat de Sus, si nu castigul de pe urma muncii. Iar oamenii, intotdeauna, se asezau la masa. Nu se manca in fuga sau pe vatra sau, Doamne-feri, din picioare, ca doar d-aia are casa masa, sa se-adune familia si sa-l cinsteasca pe Dumnezeu cu mancaruri usoare si sfinte.

In zilele noastre, insa, lucrurile sunt mai nuantate, viata mai complicata si parca si pietele mult mai aproape. Ofertele supermarketurilor, ametitoare, diversitatea aromelor de incercat, nesfarsita. Un suflet mai cucernic ar zice ca ispita e azi mult mai mare. Noi am zice ca si intelegerea oamenilor, deci si credinta lor e intarita pe potriva-i. Si am adauga ca, din aceasta noua pricepere au invatat oamenii ca postul nu-i pedeapsa si nu-i chin, ci prilej de aducere-aminte ca viata buna este cumpatare si echilibru si bucurie adevarata, cu recunostinta, in toate sarbatorile.

Caci de sarbatoare mare ne pregatim cu totii, fara doar si poate. De nasterea Domnului. Si parca indraznind mai mult, ne spunem fiecare in gand ca nu l-om supara prea tare de ne-om “indulci” un pic peste norme, si ca, Om fiind, ca si noi, este intelegator si ne iarta. Vom tine postul bine de Paste, la Inviere. Sa compensam indrazneala. La nastere suntem mai bucurosi si ne pricepem mai bine, ca am trecut cu totii prin ea. La Inviere, insa, vom fi seriosi si adunati, cu miracolul si mirarea de mana mai departe in viata calcand.

Iar celor carora nelinistile noastre li se vor fi parut copilaresti, poate, sau ne-substantiale, le promitem ca “niciodata” nu vom mai pomeni despre Posturi sau retete de post. Asta pana in primavara. Sau pana vom avea chef de vreo bunatate vegana. Sau pana poimaine. Nu se stie niciodata pana cand nu se intampla odata.

Retete si secrete, cuminti si indraznete, specialitati si bunatati noi-noute, pentru sarbatorile ce vin, vor veni fara restrictie de gen intr-o colectie festiva, cu adevarat sporniceasca: “Arome de iarna”.

by