Clatite romanesti cu dragoste

Ne plac clatitele atat de mult incat indraznim sa spunem ca nu exista om sa le guste si sa nu ramana toata viata sub vraja lor. Clatite indestulate cu dulceturi parfumate aduse de la bunici, mai dulci ori mai acrisoare, mai fine ori cu bucati carnoase de fructe de tara, concureaza azi cu mai-modernele clatite invelite in creme catifelate de ciocolata neagra si vanilie si tot soiul de inghetate si budinci. Minunate-s si acelea cu umpluturi sarate de branzeturi si ciuperci de padure ori spanac, lasate la cuptor sa se-amestece aromele si imbracate in sosuri savuroase de smantana sau rosii.

Tare mandri ne-am arata dac-am sti ca din mainile noastre vrednice a iesit acest aluat atat de versatil al clatitelor. Reteta minune vine insa din bucatariile francezilor din Bretonia, in nord-vestul Frantei, si continea la inceput faina de hrisca. Abia in secolul al XX-lea, faina de grau a devenit la indemana tuturor claselor sociale, iar oamenii au inceput sa consume clatite la micul dejun, alaturi de cafea, sau ca desert la cina. La inceput, francezii le alintau “galettes”, adica “prajituri turtite”. Mai apoi a aparut termenul de “crepes”, derivat din latinul “crispus” ce inseamna “ondulat, rulat”.

Adevarul (nostru) este ca o clatita facuta acasa, intr-o dimineata de duminica, pentru cei iubiti care inca dorm, intrece orice fel de “creperie” frantuzeasca de traditie. Caci aici sta toata minunatia clatitelor: Le poate prepara oricine iubeste, bucatar sau nu, cu ingrediente putine ce-s mereu la indemana. Si la cat de aromate sunt, nici n-ai cum sa nu te simti iubit.

Daca aveti de gand sa-i treziti pe cei dragi sub miresme dulci de clatite, aveti nevoie de 3 oua, 150 g de faina, vreo  400 ml de lapte, cateva linguri de ulei Spornic La Toate, un varf de sare si neaparat o esenta de vanilie, rom ori putina coaja rasa de portocala, ce-i place somnorosului mai mult.  Dupa ce amestecati faina cu sare, incorporati ouale si laptele putin cate putin, amestecand continuu, pana ce devin de consistenta smantanii subtiri. Stropiti tigaia incinsa cu ulei de floarea-soarelui si turnati un polonic din compozitie, miscand tigaia ca se intinda bine “scrobul”. Dupa vreo 30 de secunde, intoarceti clatita rumenita si lasati-o inca pe-atat pe foc. Acum deja s-a raspandit in toata bucataria un fum parfumat cu vanilie, de clatite facute cu dragoste, ca niciun morocanos sa nu le mai poata rezista…

by