Papanasi, sarmalute, chiftelute, carnaciori ori cornulete… La cat de duios ne dezmierdam bucatele cu alinturi diminutivale, e clar ca suntem mari iubitori de mancare. De toate ne e drag, sa le gatim si sa le punem pe mese aranjate cu migala, caci asa e obiceiul la noi, sa fie masa plina cu de toate. Si de mult n-am mai prajit papanasi de care faceau bunicii odinioara; ne dojenim acum, caci parca am ramas datori copiilor nostri sa-i bucuram cu rotocoale de papanasi dulci, cum ne bucurau batranii pe noi.
V-amintiti cand ati mancat ultima oara papanasi? Gogosile mangaiate de smantana dulce si gem acrisor ne rascoala poftele si zau, nu ne-om pune impotriva. Nici chiar de stim ca nu-s tocmai romanesti, ci ar fi fost decoperite in vechiul imperiu Austro-Ungar. Despre forma lor de inel circula o legenda cu un capitan de vas ce iubea gogosile. Se zice ca l-a prins intr-o zi furtuna pe mare si nu mai putea stapani carma. Ca sa-si poata folosi ambele maini, a infipt gogoasa pe care o avea in mana intr-una dintre spitele carmei. Gogoasa-inel a fost secretul bine pastrat al gospodinelor: sub pretextul aspectului aparte se ascundeau multi papanasi cu miezul necopt. Spre deosebire de gogosile obisnuite, papanasii au in comopozitie gris si branza de vaci, sa-i faca mai fragezi si mai pufosi. Papanasi moldovenesti, le zic unii (care au copilarit in Bucovina), dar intre timp a prins toata tara drag de ei.
Papanasii fierti, verisorii mai gingasi, ii intalnim mai la sud si prin partile vestice. Sunt tare usor de gatit acasa, mai cu seama ca n-o sa-i prea gasiti la restaurante. Noi zicem ca cel mai bine le sta tavaliti in pesmet prajit si zahar, dar gusturile-s impartite. Din fericire! Si daca va plac mai mult cu smantana si gemuri de fragute si capsuni, sa va fie de bine. Pana la urma, impartasim cu totii savoarea gogosilor cu branza dulce, fie ca-s imbujorate in ulei incins sau scaldate in apa fiarta.
by 