Posturile de peste an sunt prilej de mancaruri sanatoase, care sa nu ingreuneze trupul. De cand ne stim, am tot auzit ca maicutele pot gati cele mai gustoase mancaruri de post si ca-i neaparat sa ajungi o data la una dintre mesele lor sfintite. Prin manastiri invaluite de miros de ulei ars de candela si tamaie, maicutele blagoslovesc parca legumele pe care le presara in ceaune. Bucatariile modeste prind miresme de ciorbe si tocanite de post, un tribut adus credintei nesmintite. Zarzavaturile-s culese din gradina manastirii, ordonata si-ngrijita de parca buruiana nu creste aici dinadins.
Fara sa zaboveasca prea mult printre cele lumesti, maicutele pun pe masa de fiecare data, intr-un fel numai de ele stiut, mancaruri cu gust curat. Unii spun ca mancarea de la manastire e chiar mai buna decat preparatele “de dulce”. O fi de la ceaunele mantuite cu-atatea ciorbe si legume inabusite sau de la rabdarea cu care e ispasita de pamant si coji fiecare leguma. Poate ca-i de la apa de izvor turnata fix cat e nevoie sau de la orele dinaintea cinei, cand totu-i curat si mancarea fierbe in tihna. E un soi de liniste ce se-asterne peste lacas, dupa ce fiecare maicuta si-a ispravit treaba si masa-i gata sa primeasca oaspetii.
Ospatul manastiresc se face cu ciorba de legume: cartofi, ceapa, fasole, stevie, loboda, conopida, invartite in ulei incins, acoperite cu apa sau bors si dezmierdate cu verdeata din belsug. In tocana manastireasca, fiarta domol la tuci, maicutele leaga un buchet de arome cu ceapa, rosii, ardei gras si cartofi, udate cu un pahar de vin alb sfintit. Alteori, felul principal sunt sarmalele cu mamaliguta sau pilaful, servit langa mancare de spanac sau urzici. Sote-uri de morcovi si ciuperci, mancaruri de fasole si linte, tocane de bureti si ghebe alese cu grija din padurile apropiate. In sfarsit, mesenii se indulcesc cu prune uscate sau mere coapte cu nuci, cu gogosi sau placinte cu aluaturi simple. Iar vinurile create cu smerenie vor fi clatind triumfal, la ceas de mare sarbatoare, gurile si spiritul prea-cuviosilor, ce vor pastra cu sfintenie si d’aci incolo tainele desfatarilor culinare de zi cu zi.
by 