Din vremuri stravechi, codrul a fost izvor de mituri si superstitii, loc mistic si fermecator. In cautarea comorilor ascunse sub frunze uscate si arbusti, batranii nostri pare ca aveau un legamant tacit cu padurea si nu tulburau linistea si randuiala naturii. Li se oferea in schimb belsug de fructe si ciuperci. Cum statea ploaia in loc, in padurile de langa sate rasareau odata cu soarele oameni purtand la brat cosuri de nuiele. Se pierdeau de bunavoie in labirintul codrului si se regaseau la cateva ore, carand cosarcile pline. “Tine, Doamne, padurea” era ruga si multumire pentru atatea daruri: pastraviori de fag, urechiuse, ghebe, bureti iutari sau laptosi, manatarci sau pitoance, craite, galbiori, rascovi, painisoare, ciuciuleti. Le culegeau de-o viata intreaga si le stiau pe toate bune de pus pe masa.
Candva, intre timp, invoiala pare sa se fi rupt. Noi am incetat sa mai pasim umili si linistiti in salbaticia padurii si ea a incetat, parca, sa ne rabde. Astazi suntem pretutindeni sfatuiti sa evitam ciupercile salbatice, gasite in padure sau vandute din galeti la colt de strada. Se spune ca, prin transfer de spori, apar hibrizi greu de deosebit de ciuperca originala. Soiurile ajung sa se asemene leit si inselator, ca niste surori ispititoare cu picioare lungi si palarii sofisticate, de nu stii pe care sa o culegi. Alegerea, zicem si noi, mai bine sa ramana nefacuta.
Dumnezeu stie cate cai de aflare a ciupercilor otravite a nascocit cultura populara. S-a crezut, pe rand, ba ca apa in care fierb ciupercile otravitoare innegreste argintul, ba ca ciupercile din care mananca insectele sunt comestibile, ba ca cele toxice isi schimba culoarea la feliere. Toate inchipuite si neadevarate!
Dezlegari gasim insa si in imprejurari potrivnice, ca asa-s lasate lucrurile pe lume. Cand va ajunge din urma pofta de ciuperci, sa o potoliti (cu bagare de seama ca n-o fi chiar gustul cela de pe vremuri) cu plante de crescatorie: ghebe, bureti (Pleurotus), hribi, champignon, cremini, portobello sau ciuperci de origine japoneza: shiitake, maitake, reishi, laudate-n lung si-n lat pentru foloasele lor medicinale.
Odata ales soiul, ramane singura intrebarea: Ce gatim? Mancaruri cu ciuperci pregatesc gospodinele din toate colturile tarii, in farfurii spornicesti si minunat de diverse. Le poftim si le povestim pe indelete, tot aici pe blog. Daca v-am facut curiosi, mai poftiti pe la noi saptamana aceasta sa aflati sfaturi si retete, ca-s zeci de feluri diferite in care romanii grijesc ciupercile in bucatarie.
by 