De-i nunta sau botez traditional romanesc, nu se poate sa nu gasiti pe farfuriile cu aperitive chiftele mititele, de puteti lua doua-trei la o imbucatura. Chiftelele-s ceva mai marisoare daca-s pregatite in casa si asezate langa sos de rosii, pilaf sau piure de cartofi, c-asa s-a auzit la noi dintotdeauna. Si cand puneti pe masa platouri cu movilite de chiftele, e mare inghesuiala, ca-s putini pe lumea asta sa nu tanjeasca dupa o chiftea calda.
La noi li se mai zice si parjoale, daca-s chiftele mari si lunguiete, caz in care trebuie sa le frigeti in ulei la foc palpait si-or sa fie mai mult fierte la mijloc. Chiftele-s demne de orice carne aveti prin frigider, numai sa fie bine tocata (ca sa stiti sigur ce puneti in ele, noi va zicem s-o tocati acasa, chiar de-i mai migalos). De va ies chiftelele perfecte din prima se cheama ca sunteti norocosi si-ar fi bine sa v-amintiti vorba aia cu ulciorul :). E nevoie de ceva exercitiu ca sa iasa chifteaua potrivita, nici prea uleioasa, nici prea fripta. Aceeasi treaba, si la chiftelele din legume. Daca sunteti vegetarieni ori va arde pofta de mancaruri cu legume, incropiti chiftele de ciuperci, cartofi sau puneti laolalta spanac, conopida, cartofi, praz, fasole verde, ceapa, dupa ce le-ati fiert si le-ati scurs de apa.
Stiti ca bunatatile astea nu-s numai ale noastre, altfel le-am fi dat un nume neaos, sa-l rosteasca frumos si apasat tot poporul, cum sunt “parjoalele moldovenesti” si “perisoarele”. “Chifteaua” vine de la “kofta” arabeasca, fripta pe gratar de cele mai multe ori si populara in tot Orientul Mijlociu. In bucatariile balcanice, i se zice “pleskavita” si-i o chiftea mai durdulie; o gasiti mai cu seama in Banat, adusa peste Dunare de la sarbi. Scandinavii le fac mititele, pe gratar ori in sos, langa cartofi fierti si marar. Americanii le pun in sos rosu, peste spaghetti, iar indienii le servesc cu orez si curry.
Nu-i deci nici unica, nici originala chifteaua carpato-danubiano-pontica. Dar felul in care o pregatim si-o servim n-are seaman. Caci doar la noi gasesti toate variantele de mai sus si-alte treizeci peste, in combinatii de carnuri, peste si legume diferite, marinate in sosuri taranesti ori acoperite de creme de smantana, fripte si fierte, coapte si scaldate in ulei de floarea-soarelui, servite reci sau fierbinti… Ah, bucatarie romaneasca!